2 definiții pentru redemptoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REDEMPTORIU, -OARE[1] adj. care asigură redempțiunea; mântuitor, izbăvitor. (< fr. rédempteur, lat. redemptor)
- Forma pentru feminin este greșită. — gall
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
redemptoriu adj. m., f. redemptorie; pl. m. și f. redemptorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: redemptoriu
redemptoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
redemptoriu, redemptorieadjectiv
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.