12 definiții pentru izbăvitor (adj.)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.
IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izbăvitor, ~oare [At: DOSOFTEI, PS. 60 / Pl: ~i, ~oare / E: izbăvit + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care mântuiește. 3 sma (Bis) lisus Hristos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care izbăvește; salvator, mîntuitor. Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. ◊ (Adjectival) Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBĂVITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care izbăvește; salvator. /a (se) izbăvi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izbăvitor a. și m. mântuitor: sfânta Nastasia izbăvitoarea de otravă CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izbăvitor s. m., adj. m., pl. izbăvitori; f. sg. și pl. izbăvitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZBĂVITOR adj. v. mântuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBĂVITOR adj. v. salvator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBĂVITOR adj. (BIS.) mîntuitor, salvator, (înv.) spăsitor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izbăvitor adj. v. SALVATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
izbăvitor, izbăvitoareadjectiv
-
- Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18.
-
etimologie:
- Izbăvi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09