REDACȚIE, redacții, s. f. 1. Redactare. Eu m-am declarat pentru cea din urmă redacție. BĂLCESCU, la GHICA, A. 434. ♦ Felul, forma în care e redactată o publicație. «Romînia literară»... are toate simpatiele noastre pentru călduroasa și folositoarea sa redacție. RUSSO, S. 149. 2. Colectiv de redactori de la un ziar, o revistă etc.; serviciu al unui ziar, al unei reviste etc. la care lucrează un asemenea colectiv. A doua zi se duse la «Drapelul». Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. REBREANU, R. I 182. Redacția acestei foi va primi orice plîngere dreaptă a cetățenilor. BOLINTINEANU, O. 247. Acest memoriu s-a îndreptat... apoi pe la redacțiile jurnalelor. La GHICA, A. 802. ♦ Local sau parte a unui local în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ale unei reviste etc. Am ieșit într-o zi din redacție și, prins ca de-o spaimă, am plecat la țară, la un prieten. ANGHEL, PR. 56. – Variantă: (învechit) redacțiune, redacțiuni (HASDEU, I. V. 255), s. f.