redacție sf [At: (a. 1829) URICARIUL, VIII, 108 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr rédaction] 1 Colectiv de redactori (2) care lucrează la un ziar, la o editură etc. 2 Localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, al unei reviste etc. 3 (Înv) Redactare. 4 Forma în care este redactată o publicație.

REDACȚIE, redacții, s. f. 1. Redactare. Eu m-am declarat pentru cea din urmă redacție. BĂLCESCU, la GHICA, A. 434. ♦ Felul, forma în care e redactată o publicație. «Romînia literară»... are toate simpatiele noastre pentru călduroasa și folositoarea sa redacție. RUSSO, S. 149. 2. Colectiv de redactori de la un ziar, o revistă etc.; serviciu al unui ziar, al unei reviste etc. la care lucrează un asemenea colectiv. A doua zi se duse la «Drapelul». Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. REBREANU, R. I 182. Redacția acestei foi va primi orice plîngere dreaptă a cetățenilor. BOLINTINEANU, O. 247. Acest memoriu s-a îndreptat... apoi pe la redacțiile jurnalelor. La GHICA, A. 802. ♦ Local sau parte a unui local în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ale unei reviste etc. Am ieșit într-o zi din redacție și, prins ca de-o spaimă, am plecat la țară, la un prieten. ANGHEL, PR. 56. – Variantă: (învechit) redacțiune, redacțiuni (HASDEU, I. V. 255), s. f.

REDACȚIE s.f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă, într-o editură etc. ♦ Local unde sunt instalate birourile redactorilor unei reviste, unui ziar etc. 2. Redactare. [Gen. -iei, var. redacțiune s.f. / cf. fr. rédaction].

REDACȚIE s. f. colectiv de redactori ai unui ziar, ai unei edituri; birourile acestora. (< fr. rédaction)

REDACȚIE ~i f. 1) Instituție care elaborează publicații (ziare, reviste, cărți etc.). 2) Clădire unde se află această instituție. 3) Colectiv de redactori care îngrijesc o publicație (sau mai multe). 4) Variantă a unei lucrări (literare, muzicale etc.). 5) Modul în care este redactată o lucrare. [G.-D. redacției] /<fr. redaction, germ. Redaktion

redacțiune sf vz redacție

REDACȚIUNE s.f. v. redacție.

redacți(un)e f. 1. acțiunea de a redija; 2. lucru redijat: prima redacțiune; 3. toți redactorii unui ziar; 4. biuroul redactorilor: a merge la redacție.

*redacțiúne f. (lat. redáctio, -ónis, d. red-igere, -áctum, a reduce la, a da formă de. V. acțiune). Acțiunea de a redacta. Lucru redactat, forma lucruluĭ redactat: asta e prima redacțiune (maĭ des redactare) a articululuĭ. Totalitatea redactorilor unuĭ ziar: se adunase toată redacțiunea. Bĭurou redactorilor, cancelaria unuĭ ziar: redacțiunea Universuluĭ. – Ob. redácție (rus. redákciĭa).

redacție (desp. -ți-e) s. f., art. redacția (desp. -ți-a), g.-d. art. redacției; pl. redacții, art. redacțiile (desp. -ți-i-)

redacție (-ți-e) s. f., art. redacția (-ți-a), g.-d. art. redacției; pl. redacții, art. redacțiile (-ți-i-)

redacție s. f. (sil. -ți-e), art. redacția (sil. -ți-a), g.-d. art. redacției; pl. redacții, art. redacțiile (sil. -ți-i-)

redacție

redacție (a unui ziar), -ției gen. a.

redacțiune (prima redacțiune a cărții), -ni.

REDACȚIE s. v. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris.

redacție s. v. ALCĂTUIRE. COMPUNERE. CREARE. ELABORARE. ÎNTOCMIRE. REALIZARE. REDACTARE. SCRIERE. SCRIS.