Definiția cu ID-ul 1275937:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recăsători (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă recăsătoresc, 3 sg. se recăsătorește, imperf. 1 sg. mă recăsătoream; conj. prez. 1 sg. să mă recăsătoresc, 3 să se recăsătorească; imper. 2 sg. afirm. recăsătorește-te; ger. recăsătorindu-mă