opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECÂNTĂRIRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

recântărire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: recântări] 1 Cântărire (1) din nou. 2 (Fig) Cântărire (2) din nou a unei situații, a unei decizii etc.

RECÂNTĂRIRE, recântăriri, s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

RECÂNTĂRI, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

recântări vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: re1- + cântări] 1 A cântări (1) din nou. 2 (Fig) A cântări (2) din nou (o situație, o decizie etc.).

RECÂNTĂRI, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou. – Re + cântări.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recântărire s. f., g.-d. art. recântăririi

recântărire s. f., g.-d. art. recântăririi

recântărire s. f., g.-d. art. recântăririi

recântări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recăntăresc, 3 sg. recântărește, imperf. 1 recântăream; conj. prez. 1 sg. să recăntăresc, 3 să recântărească

recântări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântăresc, imperf. 3 sg. recântărea; conj. prez. 3 să recântărească

recântări vb. cântări

Intrare: recântărire
recântărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recântărire
  • recântărirea
plural
  • recântăriri
  • recântăririle
genitiv-dativ singular
  • recântăriri
  • recântăririi
plural
  • recântăriri
  • recântăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recântări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recântări
  • recântărire
  • recântărit
  • recântăritu‑
  • recântărind
  • recântărindu‑
 singular plural
  • recântărește
  • recântăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recântăresc
 (să)
  • recântăresc
  • recântăream
  • recântării
  • recântărisem
a II-a (tu)
  • recântărești
 (să)
  • recântărești
  • recântăreai
  • recântăriși
  • recântăriseși
a III-a (el, ea)
  • recântărește
 (să)
  • recântărească
  • recântărea
  • recântări
  • recântărise
plural I (noi)
  • recântărim
 (să)
  • recântărim
  • recântăream
  • recântărirăm
  • recântăriserăm
  • recântărisem
a II-a (voi)
  • recântăriți
 (să)
  • recântăriți
  • recântăreați
  • recântărirăți
  • recântăriserăți
  • recântăriseți
a III-a (ei, ele)
  • recântăresc
 (să)
  • recântărească
  • recântăreau
  • recântăriră
  • recântăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recântărire, recântăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi recântări DEX '98 DEX '09

recântări, recântărescverb

  • 1. A (se) cântări din nou. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • reflexiv Prefix re- + cântări. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.