6 definiții pentru recântărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECÂNTĂRIRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

recântărire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: recântări] 1 Cântărire (1) din nou. 2 (Fig) Cântărire (2) din nou a unei situații, a unei decizii etc.

RECÂNTĂRIRE, recântăriri, s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recântărire s. f., g.-d. art. recântăririi

recântărire s. f., g.-d. art. recântăririi

recântărire s. f., g.-d. art. recântăririi

Intrare: recântărire
recântărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recântărire
  • recântărirea
plural
  • recântăriri
  • recântăririle
genitiv-dativ singular
  • recântăriri
  • recântăririi
plural
  • recântăriri
  • recântăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recântărire, recântăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi recântări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.