RECUNOSCUT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. Răufăcătorul recunoscut și-a mărturisit fapta. 2. Admis, acceptat (ca bun, ca valabil, ca existent, ca adevărat). Adevăr recunoscut. ♦ (Despre persoane) Consacrat ca autoritate în materie. Talent poetic unanim recunoscut. ♦ Mărturisit, declarat. Vină recunoscută. ♦ (Jur.; despre un copil natural) Declarat ca legitim. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut; care a făcut obiectul unei recunoașteri (3).