2 intrări
13 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.
rector [At: ȘINCAI, HR. III, 269/3 / Pl: ~i / E: lat rector, ger Rektor, fr recteur] 1 sm Conducător al unei universități, al unui colegiu sau al altei instituții de învățământ superior. 2 sm Grad deținut de rector (1). 3 sm Funcția deținută rector. 4 sm (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie. 5 sm Grad deținut de rector (4). 6 sm (Înv) Conducător (1). 7 a (Liv; îs) Spirit ~ Conducător spiritual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECTOR, rectori, s. m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și administrativ) o instituție de învățământ superior; grad deținut de această persoană. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECTOR, rectori, s. m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și administrativ) o universitate sau un institut de învățămînt superior. Să te gătești Ca rector a te-ntoarce la-a noastră Academie. ALECSANDRI, T. II 155.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTOR s.m. Conducător al unei universități sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele țări din Apus) Conducător al unei școli medii; grad deținut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECTOR ~i m. Conducător al unei instituții de învățământ superior. /<lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rector m. cel ce dirijează o Universitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*réctor m. (lat. réctor, -óris, d. régere, rectum, a conduce. V. co- și di-rector). Directoru uneĭ universitățĭ (odinĭoară și al unuĭ seminar teologic). V. prorector, decan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
femeie-rector s. f. (înv.) Femeie ce deține funcția de rector ◊ „După 700 de ani de dominare și conducere necontestată a Universității Cambridge de către bărbați, a fost aleasă ca rector Alice M. Este prima femeie-rector!” Sc. 11 VII 75 p. 6 (din femeie + rector)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rector s. m., pl. rectori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rector s. m., pl. rectori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rector s. m., pl. rectori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
rector, rectoareadjectiv
- 1. Conducător, diriguitor. DNsinonime: conducător diriguitor
- 1.1. Spirit rector = conducător spiritual. DN
-
etimologie:
- rector DN
rector, rectorisubstantiv masculin rectoră, rectoresubstantiv feminin
- 1. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. DEX '09 DLRLC DN
- Să te gătești Ca rector a te-ntoarce la-a noastră Academie. ALECSANDRI, T. II 155. DLRLC
- 1.1. (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- rector DEX '09 DEX '98 DN
- Rektor DEX '09 DEX '98 DN
- recteur DEX '09 DEX '98 DN