rector [At: ȘINCAI, HR. III, 269/3 / Pl: ~i / E: lat rector, ger Rektor, fr recteur] 1 sm Conducător al unei universități, al unui colegiu sau al altei instituții de învățământ superior. 2 sm Grad deținut de rector (1). 3 sm Funcția deținută rector. 4 sm (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie. 5 sm Grad deținut de rector (4). 6 sm (Înv) Conducător (1). 7 a (Liv; îs) Spirit ~ Conducător spiritual.

RECTOR s.m. Conducător al unei universități sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele țări din Apus) Conducător al unei școli medii; grad deținut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur].

RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor)