RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPOZÍȚIE s.f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. [< fr. recomposition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPOZÍȚIE s. f. recompunere; reconstituire a unui lucru. (< fr. recomposition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPOZÍȚIE s. v. recompunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recompozíție s. f. compoziție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink