7 definiții pentru recitație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
recitație1 sf [At: MN (1836), 702/37 / V: ~iune / Pl: ~ii, (rar) ~tății / E: fr récitation] (Înv) 1-7 Recitare (1-7).
recitație2 sf [At: RALEA, S. T. III, 273 / Pl: ~ii / E: re1- + citație] (Rar) Pasaj dintr-un text, reprodus întocmai cu indicațiile respective Si: citat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECITAȚIE s.f. Recitare. [Gen. -iei, var. recitațiune s.f. / < fr. récitation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
recitațiune sf vz recitație1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECITAȚIUNE s.f. v. recitație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECITAȚIE s. v. declamare, declamație, recitare, spunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recitație s. v. DECLAMARE. DECLAMAȚIE. RECITARE. SPUNERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: recitație
recitație substantiv feminin
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
recitație, recitațiisubstantiv feminin
- 1. Declamare, declamație, recitare, spunere. DNsinonime: declamare declamație recitare spunere
etimologie:
- récitation DN