10 definiții pentru spunere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPUNERE, spuneri, s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. – V. spune.

SPUNERE, spuneri, s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. – V. spune.

spunere sf [At: COD. VOR.2 54r/1 / Pl: ~ri / E: spune] 1 (Rar) Rostire. 2 Declanșare (1). 3 (Înv) Citire (2). 4 (Înv) Răspuns2. 5 Aducere la cunoștință prin cuvinte Si: arătare (5), comunicare (1), enunțare (2), expunere (1), exprimare (2), formulare (2), indicare, împărtășire, prezentare, relatare, servire, transmitere, zicere, (rar) revelare, spusă (5), (înv) porostișare. 6 (Înv; pex) Veste. 7 (Înv) Propovăduire. 8 (Înv; pex) Predică. 9 (Înv) Prevestire. 10 (Îvp) Proverb. 11 (Rar) Afirmare (3). 12 (Pex) Pretenție. 13 (Asr) Relatare. 14 (Rar) Exprimare (1). 15 (Rar) Dezvăț. 16 (Pex) Denunț (1). 17 (Rar) Numire. 18 (Liv) Cântec (1).

SPUNERE, spuneri, s. f. Faptul de a spune; ceea ce este spus; (învechit) zicală, sentință. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 43. Mă mirai prea mult de această spunere. GORJAN, H. IV 37.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spunere s. f., g.-d. art. spunerii; pl. spuneri

spunere (rar) s. f., g.-d. art. spunerii; pl. spuneri

spunere s. f., g.-d. art. spunerii; pl. spuneri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPUNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunțare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. declamare, declamație, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitație. (~ unei poezii.)

SPUNERE s. v. arătare, expunere, istorie, istorisire, înfățișare, narare, narațiune, poveste, povestire, prezentare, proverb, răspuns, relatare, replică, ripostă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

SPUNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunțare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. declamare, declamație, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitație. (~ unei poezii.)

spunere s. v. ARĂTARE. EXPUNERE. ISTORIE. ISTORISIRE. ÎNFĂȚIȘARE. NARARE. NARAȚIUNE. POVESTE. POVESTIRE. PREZENTARE. PROVERB. RĂSPUNS. RELATARE. REPLICĂ. RIPOSTĂ. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

Intrare: spunere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spunere
  • spunerea
plural
  • spuneri
  • spunerile
genitiv-dativ singular
  • spuneri
  • spunerii
plural
  • spuneri
  • spunerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spunere, spunerisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a spune; ceea ce este spus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. popular Proverb, sentință, zicală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 43. DLRLC
      • format_quote Mă mirai prea mult de această spunere. GORJAN, H. IV 37. DLRLC
etimologie:
  • vezi spune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.