opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECIRCULARE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

recirculare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: re1- + circulare] 1 Reintroducere a unui material, a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2-3 Recirculație (1-2).

RECIRCULARE, recirculări, s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

RECIRCULARE s.f. Recirculație. [< re- + circulare].

RECIRCULA, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

recircula vt [At: DEX2 / Pzi: recircul / E: re1- + circula, după fr récirculer] 1-3 A face să intre într-un proces de recirculare (1-3).

RECIRCULA, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re1- + circula (după fr. récirculer).

RECIRCULA vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr. récirculer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recirculare s. f., g.-d. art. recirculării

recirculare s. f., g.-d. art. recirculării

recirculare s. f., g.-d. art. recirculării; pl. recirculări

recircula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recircul, 3 recirculă; conj. prez. 1 sg. să recircul, 3 să recircule

*recircula (a ~) vb., ind. prez. 3 recirculă

recircula vb., ind. prez. 1 sg. recircul, 3 sg. și pl. recirculă

Intrare: recirculare
recirculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recirculare
  • recircularea
plural
  • recirculări
  • recirculările
genitiv-dativ singular
  • recirculări
  • recirculării
plural
  • recirculări
  • recirculărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recircula
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recircula
  • recirculare
  • recirculat
  • recirculatu‑
  • recirculând
  • recirculându‑
 singular plural
  • recirculă
  • recirculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recircul
 (să)
  • recircul
  • recirculam
  • recirculai
  • recirculasem
a II-a (tu)
  • recirculi
 (să)
  • recirculi
  • recirculai
  • recirculași
  • recirculaseși
a III-a (el, ea)
  • recirculă
 (să)
  • recircule
  • recircula
  • recirculă
  • recirculase
plural I (noi)
  • recirculăm
 (să)
  • recirculăm
  • recirculam
  • recircularăm
  • recirculaserăm
  • recirculasem
a II-a (voi)
  • recirculați
 (să)
  • recirculați
  • recirculați
  • recircularăți
  • recirculaserăți
  • recirculaseți
a III-a (ei, ele)
  • recirculă
 (să)
  • recircule
  • recirculau
  • recirculară
  • recirculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recirculare, recirculărisubstantiv feminin

tehnică
  • 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. DEX '98 DEX '09
  • 2. Recirculație. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: recirculație
etimologie:
  • vezi recircula DEX '98 DEX '09

recircula, recirculverb

  • 1. A face să intre într-un proces de recirculare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.