receptor, ~oare [At: PONI, F. 282 / Pl: ~i, ~oare / E: fr récepteur] 1 a (Teh) Care receptează o acțiune mecanică, un curent, o undă sonoră sau luminoasă, un semnal etc. 2 sn Sistem tehnic destinat primirii și, eventual, dirijării energiei de o anumită formă. 3 sn Dispozitiv destinat să primească energie de o anumită formă și să o transforme în forma în care aceasta trebuie folosită. 4 sn (Îs) ~ telegrafic Aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hârtie semnalele telegrafice. 5 sn (Îs) ~ radio Radioreceptor (1). 6 sn (Șîs) ~ telefonic Dispozitiv care transformă oscilațiile electromagnetice în oscilații acustice similare mesajului sonor transmis. 7 sn (Pex) Piesă a unui aparat telefonic care cuprinde receptorul (6). 8 sm (Fzl) Organ care transformă energia stimulilor externi în excitație nervoasă.