2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

recarburare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 39 / Pl: ~rări / E: recarbura] Mărire a procentului de carbon al unui oțel care, în cursul elaborării, a fost decarburat sub limita prescrisă.

RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura; îmbogățire în carbon a oțelului în stare topită care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.

RECARBURARE s.f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. [< recarbura].

RECARBURA, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

RECARBURA, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

recarbura vt [At: DL / Pzi: ~rez / E: fr recarburer] A mări procentul de carbon al unui oțel care, în cursul elaborării, a fost decarburat sub limita prescrisă.

RECARBURA, recarburez, vb. I. Tranz. A îmbogăți în carbon un oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.

RECARBURA vb. I. tr. A mări procentul de carbon al unui oțel în timpul fabricării cînd acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. [< fr. recarburer].

RECARBURA vb. tr. a mări procentul de carbon al unui oțel în timpul elaborării, când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. (< fr. recarburer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recarburare s. f., g.-d. art. recarburării; pl. recarburări

recarburare s. f., g.-d. art. recarburării; pl. recarburări

recarbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recarburez, 3 recarburea; conj. prez. 1 sg. să recarburez, 3 să recarbureze

recarbura (a ~) vb., ind. prez. 3 recarburea

recarbura vb., ind. prez. 1 sg. recarburez, 3 sg. și pl. recarburea

Intrare: recarburare
recarburare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recarburare
  • recarburarea
plural
  • recarburări
  • recarburările
genitiv-dativ singular
  • recarburări
  • recarburării
plural
  • recarburări
  • recarburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: recarbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recarbura
  • recarburare
  • recarburat
  • recarburatu‑
  • recarburând
  • recarburându‑
singular plural
  • recarburea
  • recarburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recarburez
(să)
  • recarburez
  • recarburam
  • recarburai
  • recarburasem
a II-a (tu)
  • recarburezi
(să)
  • recarburezi
  • recarburai
  • recarburași
  • recarburaseși
a III-a (el, ea)
  • recarburea
(să)
  • recarbureze
  • recarbura
  • recarbură
  • recarburase
plural I (noi)
  • recarburăm
(să)
  • recarburăm
  • recarburam
  • recarburarăm
  • recarburaserăm
  • recarburasem
a II-a (voi)
  • recarburați
(să)
  • recarburați
  • recarburați
  • recarburarăți
  • recarburaserăți
  • recarburaseți
a III-a (ei, ele)
  • recarburea
(să)
  • recarbureze
  • recarburau
  • recarbura
  • recarburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recarburare, recarburărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi recarbura DEX '09 DEX '98 DN

recarbura, recarburezverb

  • 1. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.