7 definiții pentru recarburare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.
RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
recarburare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 39 / Pl: ~rări / E: recarbura] Mărire a procentului de carbon al unui oțel care, în cursul elaborării, a fost decarburat sub limita prescrisă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura; îmbogățire în carbon a oțelului în stare topită care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECARBURARE s.f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. [< recarbura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recarburare s. f., g.-d. art. recarburării; pl. recarburări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recarburare s. f., g.-d. art. recarburării; pl. recarburări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recarburare s. f. carburare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recarburare, recarburărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- recarbura DEX '09 DEX '98 DN