rașpău, rașpauă, (rașpel), s.f. – (reg.) Unealtă de oțel sub formă de pilă folosită de fierar pentru a îndrepta unghiile la animalele de tracțiune, în vederea aplicării potcoavelor (Dăncuș, 1986). – Din germ. Raspel „pilitură” (Scriban, DEX, MDA) < raspeln „a răzui” (Scriban).