raz¹ sn [At: SLAVICI, V. P. 103 / Pl: -uri / E: srb raz] 1 Bară de oțel cu un capăt lățit și ascuțit, folosită la săpat gropi în pământ, la spart piatră etc. 2 Unealtă constând dintr-o bară scurtă de oțel cu tăiș la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. Si: răzătoare (6). 3 (Reg) Otic la plug. 4 (Reg) Bucată de lemn cu care se nivelează grăunțele în baniță. 5 (Reg) Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit Si: răvar (1). 6 (Reg) Par.