5 intrări
101 definiții
din care- explicative (47)
- morfologice (14)
- relaționale (13)
- etimologice (5)
- enciclopedice (10)
- argou (12)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RAZ, razuri, s. n. 1. Rangă. 2. Unealtă formată dintr-o bară rotundă și scurtă de oțel, cu tăiș lățit și ascuțit la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. – Din sb. raz.
raz1 sn [At: SLAVICI, V. P. 103 / Pl: -uri / E: srb raz] 1 Bară de oțel cu un capăt lățit și ascuțit, folosită la săpat gropi în pământ, la spart piatră etc. 2 Unealtă constând dintr-o bară scurtă de oțel cu tăiș la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. Si: răzătoare (6). 3 (Reg) Otic la plug. 4 (Reg) Bucată de lemn cu care se nivelează grăunțele în baniță. 5 (Reg) Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit Si: răvar (1). 6 (Reg) Par.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RAZ, razuri, s. n. 1. Rangă. 2. Unealtă formată dintr-o bară rotundă și scurtă de oțel, cu tăiș lățit și ascuțit la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. – Din scr. raz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RAZ, razuri, s. n. 1. Bară de oțel cu un capăt lățit și ascuțit, cu care se sparg blocuri de piatră, se fac găuri în pămînt etc. Zamfir scosese căngile și razurile la îndămînă, pentru ca să fie gata cînd se vor porni sloiurile. SLAVICI, V. P. 98. 2. Unealtă constînd dintr-o bară scurtă de oțel cu tăiș la un capăt, folosită de tîmplari, dulgheri etc.; răzuitor. Frecau noroiul podelelor cu razul. I. BOTEZ, ȘC. 88.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAZ s. n. curent foarte violent într-o traversare îngustă care face legătura între două mări. (< fr. raz)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RAZ ~uri n. 1) Unealtă constând dintr-o bară de oțel (teșită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; rangă. 2) Unealtă formată dintr-o bară scurtă de oțel, lățită și ascuțită la un capăt, folosită în tâmplărie. /<sb. raz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
raz n. răzătoare de dulgher. [V. rade].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) raz, ras, V. rad.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) raz n., pl. urĭ (sîrb. râz, cormană, care răstoarnă pămîntu). Unealtă de răzuit zăpada saŭ gheața de pe lespezĭ, răzuitoare (o lopățică de fer în vîrfu unuĭ băț). Răzuitoarea cu care măcelariĭ răzuĭe trunchĭurile orĭ dogariĭ doagele. Pîrghie, ghin, rangă, lom, drug cu un capăt lățit ca o daltă de scos petrele din pavaj, de urnit greutățile (V. manelă și țapin) saŭ de făcut găurĭ înguste în pămînt. Bucată de lemn cu care se rad banițele umplute cu vîrf (V. răzătoare). Acțiunea de a rade vîrfu banițelor cu acest lemn: sporu ce-ĭ ĭeșea de la raz cînd îșĭ umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77). V. răzătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba ori mustățile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ◊ Expr. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Să-mi razi (sau să-mi radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. 2. Tranz. A răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru. ♦ A șterge, a îndepărta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe răzătoare pentru a mărunți. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. [Perf. s. răsei, part. ras] – Lat. radere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
rade [At: MOXA, ap. GCR, I, 60/9 / Pzi: rad, (îrg) raz / Ps: răsei / Cj și: (îrg) să raz / Imt: rade / Par: ras / Grz: râzând / E: ml radere] 1 vt A îndepărta (cu un instrument) un strat subțire de pe un obiect Si: a răzui (1). 2 vt (Îe) A ~ putina sau a o ~ (Ia sau de fugă) A fugi din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. 3 vt (Înv) A tortura pe cineva zgâriindu-i carnea de pe corp cu un instrument special. 4 vt A da pe râzătoare. 5 vt A șterge (cu guma, cu lama etc.) ceva scris. 6 vt A anula. 7 vt (Spc) A șterge numele cuiva de pe o listă, dintr-un catalog etc. pentru a scoate din evidență Si: radia2 (1). 8-9 vtr A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba, mustața până la piele Si: a (se) bărbieri (1-2). 10 vt (Fam; îe) A-i ~ cuiva o mustață A-și bate joc de cineva. 11 vt (Fam; îe) Să-mi razi (sau să-mi radă, să-mi radeți) mustața (sau mustățile) (dacă nu...) Se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. 12 vt (Fam; îe) A ~ (cuiva) o palmă A da cuiva o palmă. 13 vt (Înv; îe) A ~ fața cuiva A ucide. 14 vt (Fam; irn; îe) A ~ pe cineva fără săpun A critica aspru pe cineva. 15 vr (Arg) A se lăuda în mod exagerat. 16 vr (Arg) A minți. 17 vt (Pop) A reteza. 18 vt A atinge ușor din mers sau din zbor suprafața pământului sau a apei. 19 vt (Fig; întărit prin „din temelie”) A dărâma lăsând locul gol. 20 vt (Fig; întărit prin „din temelie”) A nimici. 21 vt (Fig; c. i. un adversar) A învinge pe cineva într-o competiție. 22 (Fig; spc) A lua cuiva toți banii la un joc de cărți sau printr-un șiretlic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răs- [At: DEX / V: răz~ / E: vsl pac, раз~] Element prim de compunere care: 1 Formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăștiere. 2 Formează, de la verbe, derivate care exprimă o repetare a acțiunii exprimate de verbul simplu. 3 Formează, de la verbe, derivate care exprimă o intensificare a acțiunii exprimate de verbul simplu. 4 Formează, de la adjective, derivate care exprimă intensificarea însușirii exprimate de adjectivul simplu. 5 (Rar) Formează, de la substantive, derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu. 6 Formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generații depărtate. 7 Formează, de la adverbe de timp, derivate indicând un timp mai îndelungat decât cel exprimat de adverbul simplu. 8 Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche. 9 Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării, în sens negativ, a situației dinainte. 10 Formează, de la verbe, substantive și adjective, derivate cu sensul mai depărtat decât cel al cuvântului simplu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râde [At: PSALT. 101 / V: (îvr) ride, (înv) rode / Pzi: râd, (și înv) râz / E: ml ridere] 1 vi (Adesea urmat de determinări modale) A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. 2 vi (Îe) A ~ galben A râde fals. 3 vi (Îe) A ~ (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) A sfida pe cineva. 4-5 vir (Pop; îe) A (se) zâmbi (sau, înv zâmbire) a ~ A surâde. 6 vi (Pan; d păsări) A scoate sunete asemănătoare cu râsul2 (1) omului. 7 vi A se distra. 8 vz A fi mulțumit, vesel, fericit. 9 vi (Cu determinări în dativ sau introduse prin prepoziția „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. 10 vi (Cu determinări în dativ sau introduse prin prepoziția „la”) A zâmbi. 11 vi (D. soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil. 12 vi A-și bate joc de cineva (sau de ceva). 13-14 vti (Îe) (Mă) râd (sau a ~) și câinii (sau curcile, ciorile, papagalii) (de cineva) Se spune despre cineva care s-a compromis. 15 vi (Pop; cu pronumele în dativ) A silui o femeie. 16 vi A nu da importanță la ceva Si: a nesocoti. 17 vi (Îe) A ~ (sau, rar a-și ~) în barbă (sau pe sub mustață) A râde (1) reținut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râz sn vz riz2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rede v vz râde
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ride v vz râde
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ris6 sn vz riz1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
riz1 sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 78 / V: ris / Pl: ~uri / E: ger Riβ] 1-2 (Teh) Zgârietură (sau fisură) puțin adâncă și îngustă, care se produce din cauza uzurii suprafețelor de contact ale pieselor unei mașini în mișcare. 3 (Teh) Fisură fină produsă într-o piesă de metal în urma unei prelucrări la cald defectuoase. 4 (Teh) Zgârietură făcută în scopul stabilirii poziției unor piese în ansamblul sau în mașina din care fac parte. 5 Șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. 6 (Reg) Șănțuleț săpat în lemn cu cioplitorul (5). 7 Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
riz2 sn [At: PAȘCA, GL. / V: râz, ~ă sfi / Pl: ? / E: ger Riese] 1 Jilip. 2 (Pex; îf riză) Loc unde se adună lemnele în pădure înainte de a fi date pe uluc. 3 (Reg) Loc curățat în pădure pentru a putea trage lemnele cu boii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
riză sf vz riz2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba sau mustățile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ◊ Expr. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Să-mi razi (sau să-mi radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. 2. Tranz. A răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru. ♦ A șterge, a îndepărta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe răzătoare pentru a mărunți. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. [Perf. s. răsei, part. ras] – Lat. radere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de nicksson
- acțiuni
RĂS- (Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore, în forma răz-) Element de compunere care: 1. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăștiere, o repetare sau o intensificare a acțiunii exprimate de verbul simplu; b) formează, de la adjective, derivate care exprimă intensificarea însușirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formează, de la substantive, derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu; d) formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generații depărtate; e) formează, de la adverbe de timp, derivate indicând un timp mai îndelungat decât cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche; b) formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării (în sens negativ) a situației dinainte; 3. formează, de la verbe, substantive și adjective, derivate cu sensul mai depărtat de cel al cuvântului simplu. [Var.: răz-] – Din sl. ras-, raz-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RĂZ- v. răs-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZ- v. răs-.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
RADE, rad, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la păr, barbă sau mustăți) A tăia pînă la piele, cu briciul sau cu mașina de ras; a bărbieri. După cîtăva vreme și-a ras mustățile. I. BOTEZ, ȘC. 107. Pe puntea de comandă se plimba singur, tăcut, un ofițer tînăr, cu barba și mustățile rase. BART, S. M. 50. Pustnicul nostru pe loc se duse, Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. ◊ Expr. (Familiar) Să-mi razi (sau radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. Baba asta, dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeți mie mustața. SADOVEANU, O. I 47. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se taie barba, mustățile) Urîtă vreme! grăi moș Matei, trăgînd apăsat pe-o curea o custură dintr-o bucată de coasă, cu care rădea pe Sandu. MIRONESCU, S. A. 41. Mușterii mulți... l-ai ras, i-ai tras dunga [pe bilet], te culci pe urechea aia și nu-i mai ții altă socoteală. CARAGIALE, O. I 183. (Expr., familiar, ironic) A rade pe cineva fără săpun = a ataca pe cineva violent, a-l critica foarte aspru. Carp nu vedea altă scăpare decît o intervenție străină. Gazetele liberale îl rad acum fără săpun. CARAGIALE, O. VII 67. ◊ Refl. Se rade în fiecare dimineață. ♦ A da jos părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. Horc, horc, horc! ca un om care trage să moară, face piatra sub custura de oțel cu care o rade de solzi, ca pe un pește. I. BOTEZ, ȘC. 204. (Refl. pas.) La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie... ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. 2. A răzui, a curăța, a îndepărta (cu un instrument) un strat subțire de pe un obiect. A rade vopseaua de pe zid. ▭ La mal d-ajungea, Caicul găsea, De mușchi îl rădea, Frumos că-l făcea Și-n el s-arunca. TEODORESCU, P. P. 650. ◊ Expr. (Familiar) A rade putina sau a o rade la (sau de) fugă = a fugi repede; a o lua la sănătoasa; a spăla putina, a șterge putina. [Fata] a îmbrăcat iute cu hainele sale un stîlp... și-apoi o rase la fugă. SBIERA, P. 278. Lupul a ras-o de fugă după dracu, să-l mănînce. ȘEZ. III 191. ♦ A șterge (cu guma, cu un briceag) ceva scris. ♦ A freca pe răzătoare. A rade hreanul. ▭ Și-o rădeam pe răzătoare. ȘEZ. III 60. 3. Fig. A distruge, a nimici, a dărîma (din temelie) lăsînd locul gol, a șterge (de pe suprafața pămîntului). Satele acelea vor fi complect rase cu tunul, domnule general. REBREANU, R. II 228. A ras războiul casele de-a rîndul. D. BOTEZ, F. S. 30. Și mai întîi Kiraly, din porunca domnului, asedie Orașul de Floci, ce era neîntărit, și-l rase din temelie. BĂLCESCU, O. II 46. 4. Fig. A bate, a nimici, a da gata (pe adversar); (în special) a bate pe cineva la un joc de cărți, luîndu-i toți banii. Am să te rad în proțesul tău cu Lipicescu. ALECSANDRI, T. 1436. Toderică i-a ras pre toți. NEGRUZZI, S. I 87. 5. (Popular) A reteza, a tăia. Cînd a dat zmeul să iasă, [Făt-Frumos] i-a și ras capul. SBIERA, P. 65. ♦ A da jos cu o mișcare bruscă. Era o creangă mai îndrăzneață, care sau căuta să-mi mîngîie fața, sau năzuia chiar să-mi radă pălăria de pe cap. HOGAȘ, M. N. 96. 6. (Cu complementul «fața pămîntului» sau «a apei») A atinge ușor, la suprafață. Pasărea rade pămîntul cu aripile. ◊ Expr. (Familiar) A rade (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă; a șterge o palmă, v. șterge. Îi rase o palmă. RETEGANUL, P. II 14. Ți-oi rade, sărmane, o palmă. MARIAN, T. 316. – Forme gramaticale: perf. s. răsei, part. ras.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂS- pref. (În forma răz- înaintea vocalelor și a consoanelor sonore) 1. Element de compunere formînd, de la verbe, derivate (de obicei folosite în corelație cu verbul simplu) care exprimă o acțiune prelungită, repetată sau o intensificare a acțiunii exprimate de verbul simplu: răscoace, răszice, răsciti etc. ♦ Formează, de la adjective, derivate (de obicei folosite în corelație cu adjectivul simplu) care exprimă intensificarea însușirii exprimate de adjectivul simplu: răsbucuros, răscopt etc. ♦ (Rar) Formează de la substantive derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu: răsputere. ♦ Formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generații depărtate: răzbunic. ♦ Formează, de la adverbe de timp, derivate indicînd un timp mai îndepărtat decît cel exprimat de substantivul simplu: răspoimîine. 2. (Uneori în concurență cu des-) Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche: răscloci, răscumpăra, răspopi, răzgîndi etc. ♦ Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării (în sens negativ) a situației dinainte: răstălmăci etc. 3. Formează, de la verbe, substantive și adjective derivate cu sensul mai depărtat de cel al cuvîntului simplu: răsuflătoare, răzbate etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIS s. n. v. riz.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIZ, rizuri, s. n. Zgîrietură sau șanț foarte puțin adînc care se produce prin uzură la suprafața unei piese pe care alunecă altă piesă. ♦ Zgîrietură făcută de un vîrf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Variantă: ris s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÎDE, rîd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta satisfacția printr-o mișcare a feței și a gurii, scoțînd sunete specifice, nearticulate. Împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrînit, slăbit de lupte și suferințe, împărat ce-n viața lui nu rîsese niciodată. EMINESCU, N. 3. Nu mă vreți, nu mă iubiți? Ha, ha, ha! rîdea; mușchii i se suceau în rîsul acesta și ochii lui hojma clipeau. NEGRUZZI, S. I 140. ◊ (Cu subiectul «inima», «gura») Lui Domițian parcă îi rîdea inima. BASSARABESCU, V. 10. De plăcinte rîde gura; de vărzare și mai tare. CREANGĂ, A. 10. ◊ (Urmat de determinări modale, adesea hiperbolice) Rîd pe înfundate cu lacrimi, aruncînd căutături de milă spre dreapta. BASSARABESCU, S. N. 21. Vîrgolici rîse din toată inima. HOGAȘ, DR. II 133. A rîs cu mare poftă. CARAGIALE, O. III 72. Le-am lăsat și eu pe fete să rîdă, pînă li s-a duce gura la urechi. CREANGĂ, O. A. 66. Te fac să rîzi de te ții de pîntece. ȘEZ. I 39. ◊ Expr. A rîde (rar a-și rîde) în barbă sau pe sub mustață = a rîde reținut, pe ascuns. Porni să-și rîdă în barbă, bucurîndu-se. MIHALE, O. 287. Vodă rîdea în barbă și strecura în juru-i privirea-i ascuțită. SADOVEANU, O. VII 74. A rîde mînzește v. mînzește. (Rar) A rîde galben = a rîde fals, silit, prefăcîndu-se că se bucură. Rîdem toți, rîde galben și locotenentul. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. A rîde (cuiva) în nas (în față sau în obraz) = a-și bate joc de cineva care e prezent, a sfida pe cineva cu nepăsare. Ctitorul vorbea mereu, iar ceilalți trei îmi rîdeau în obraz. DELAVRANCEA, H. T. 6. Ea își bate joc de dînsul și-i rîde în față. SBIERA, P. 152. ♦ (Rar, despre păsări) A scoate sunete care sugerează veselie. Rîde ciudat hulubul sălbatic. SADOVEANU, O. VIII 240. 2. A se distra, a se amuza, a face haz. Păcat că n-am fost mai multe, să rîdem. C. PETRESCU, C. V. 258. Ce-aș mai rîde să te văz întorcîndu-te cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 15. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. Copiii vor rîde în fiece casă, Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, V. R. 36. Cine rîde la urmă rîde mai bine (= nu trebuie să te bucuri prea devreme, căci lucrurile pot lua altă întorsătură). ◊ Fig. Soarele rîdea afară. BART, E. 380. În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. În Vrancea la izvoarele Milcovului curge apa limpede; rîd codrii în apusul soarelui. D. ZAMFIRESCU, R. 246. Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. ALECSANDRI, P. I 235. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. «la») A arăta cuiva simpatie surîzîndu-i. Erai de paisprezece ani cînd mi-ai rîs întîi. DELAVRANCEA, A. 18. ◊ Fig. Cerul era limpede și luceferii sclipitori rîdeau la stele. CREANGĂ, P. 56. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil. Alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile. CREANGĂ, O. A. 223. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz pe socoteala cuiva, a lua în rîs. Va rîde-ntregul neam arab de bietul Ben-Ardun. COȘBUC, P. I 111. Pînă acum toți rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să rîdă el și de dracu. CREANGĂ, P. 51. Cît ești de mare și puternic, eu rîd de mînia ta. ALECSANDRI, T. II 18. ◊ Fig. Rău e cînd rîde culmea de mușunoi. ALECSANDRI, T. II 150. ◊ Refl. (Cu pronumele în dativ) Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele Ce își rîde de-aste vorbe, îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. Băieții, ca să-și rîdă de el, îi zic... ȘEZ. IX 135. ◊ Tranz. Îl rîd toți de față. SEVASTOS, N. 98. Au început frații a-l rîde. SBIERA, P. 3. Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne rîde acușorul? CREANGĂ, O. A. 288. ◊ Expr. Rîd (sau ar rîde) și cîinii (curcile sau ciorile) de cineva sau (tranz.) mă rîd (sau m-ar, te-ar etc. rîde) și cîinii etc., se spune despre cineva care a ajuns de rîsul tuturor. Asta ți-i supărarea?... Fugi d-aici, Ioane, că rîd și curcile de tine. REBREANU, I. 109. Am să vă muștruluiesc de-au să rîdă și cîinii de voi. CREANGĂ, P. 304. ♦ Refl. (Popular, cu pronumele în dativ) A silui o femeie, a-și bate joc de ea. Mi-a chemat fata la curte și și-a rîs de ea Gogu Cristofor. STANCU, D. 134. ♦ Refl. (Adesea cu pronumele în dativ) A nu ține seamă de ceva; a nesocoti. Îmi rîd de ritm Și de-orice reguli îmi rîd. MACEDONSKI, O. I 13. Ți-ai rîs de toate, crezînd că asta e-o putere; ș-ai trecut nepăsătoare printre durerile celor din jurul tău. VLAHUȚĂ, O. A. 505. – Prez. ind. și: (regional) rîz (DELAVRANCEA, O. II 292, CARAGIALE, O. I 63, ALEXANDRESCU, M. 6).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIS s.n. v. riz.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIZ s.n. Fisură, crăpătură foarte fină care apare la suprafața unei piese de metal din cauza uzurii provocate de o altă piesă care alunecă pe ea. ♦ Zgîrietură făcută cu un vîrf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. ♦ Șanț în talpa încălțămintei prin care se face cusătura. [Var. ris s.n. / < germ. Ritz].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIZ1 s. n. 1. fisură fină pe suprafața unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă. ◊ zgârietură cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel. 2. șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. (< germ. Risz)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RADE rad tranz. 1) (păr, barbă, mustați) A tăia de la rădăcină, înlăturând complet (cu briciul sau cu mașina de bărbierit); a bărbieri. 2) (persoane) A lipsi de păr cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fără săpun a critica foarte aspru. ~ o mamă de bătaie a bate zdravăn. ~ o palmă a da o palmă (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curăța de elementele necomestibile (păr, solzi, murdărie etc.). 4) (unele straturi subțiri) A despărți de unde este prins (cu o unealtă tăioasă). 5) (legume) A curăța de coajă. 6) A da prin răzătoare; a răzui. 7) fig. A face să nu mai existe; a șterge (de pe fața pământului); a distruge; a prăpădi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de cărți) A face să piardă toți banii. 9) rar (despre păsări în zbor, proiectile lansate etc.) A atinge ușor la suprafață (apa, pământul). /<lat. radere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A RÂDE râd intranz. 1) A-și exprima buna dispoziție prin râs. ~ cu poftă. ◊ ~ în barbă (sau pe sub mustață) a râde abia observat. ~ în pumni a râde pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a râde foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simți o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectivă luminoasă, promițătoare. 2) A-și bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva în nas (sau în față, în obraz) a sfida fățiș pe cineva. Râde hârb de oală spartă (sau râde ruptul de cârpit) se spune despre cineva, care critică pe altul pentru un cusur, pe care îl are el însuși. Râd și câinii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de râsul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua în râs pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIZ ~uri n. 1) Fisură pe suprafața unei piese de metal, provocată de tensiunile interne. 2) Zgârietură făcută pe o piesă pentru a o însemna. 3) Șanț pe marginea tălpii de încălțăminte prin care trece cusătura. /<germ. Ritz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rade v. 1. a răzui; 2. a tăia părul până la piele: a-și rade barba; 3. a șterge pe d’asupra: a rade o vorbă; 4. fam. a înșela: am jucat... i-am ras CAR.; 5. (galicism) a dărâma la pământ: cetățile au fost rase din temelie BĂLC. [Lat. RADERE; sensul 5 după fr. raser].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
raz... răz... V. ras... răs...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răs... particulă indicând o repetițiune (mai intensivă decât re), adesea cu o nuanță peiorativă. [Ea reflectează când pe slav. RAZŬ, RAS, și când pe lat. RE EX (uneori ambele confundându-se)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
râde v. 1. a-și arăta bucuria prin contracțiunea mușchilor feței: numai omul râde, dobitoacele nu râd; 2. fig. a avea un aspect grațios: totul râde în natură; 3. a glumi: vrei să râzi? 4. a-și bate joc: o, soartă schimbătoare, ce râzi de omenire! AL. [Lat. RIDERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîde v. V. râde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rad (est) și raz (vest), ras, a ráde v. tr. (lat. rádere, rasum, a rade; it. rádere, sard. raere, pv. vfr. raire, nfr. raser, sp. raer). Taĭ păru din rădăcină cu bricĭu: îmĭ rad obrazu (îl curăț de păr), îmĭ rad barba (o înlătur cu bricĭu). Răzuĭesc, șterg, înlătur cu cuțitu saŭ cu alt-ceva ceĭa ce e pe deasupra: rad solziĭ unuĭ pește, rad un cuvînt de pe o hîrtie, rad vîrfu uneĭ banițe umplute cu vîrf. Fig. Dărîm din temelie ca să nu maĭ rămîĭe urmă: Romaniĭ aŭ ras Cartaginea. (Asta nu e galicizm, cum cred uniĭ). Prelucrez, înfund, înving pin uneltirĭ, pin vorbă, pin știință: la judecată l-a ras din doŭă vorbe. A rade pe cineva fără săpun (Iron.), a-l prelucra răŭ, a-l zdrobi pin uneltirĭ, pin vorbă saŭ pin știință. V. refl. Îmĭ rad barba eŭ singur saŭ mĭ-o rade bărbieru: mă rad singur, mă rad la bărbier. V. tund.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răs- și răz- (vsl. ras- și raz-), prefix care arată intensitatea, superioritatea, împrăștierea saŭ excluderea, ca: răscoc, răzbunic, răsfir, răspopesc. Corespunde cu s- din scos, scurg și cu stră- din străbunic, străbat (= răzbunic, răzbat). Se întrebuințează și ironic ca para- din parainspector și baș- din baștîlhar. De ex.: poțĭ să fiĭ răscritic și să răscîntăreștĭ lucrurile, că tot nimic nu veĭ dovedi! V. arhi-, extra-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răz-, V. răs-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rid, V. rîd.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîd (est) și rîz (vest), rîs, a rîde v. intr. (din maĭ vechĭu rid, d. lat. ridére, pop. rídere, it. ridere, pg. rir: pv. fr. rire, sp. reir). Îmĭ arăt bucuria rîdicînd mușchiĭ fețeĭ și de multe orĭ scoțînd și hohote. Fig. Am un aspect vesel: cîmpiile rîdeaŭ după ploaĭe. Glumesc, șuguĭesc: vreĭ să rîzĭ? Îmĭ bat joc, ĭaŭ în rîs: jucam hora rîzînd de al boambeĭ șuĭer (Al. Peneș). V. tr. A rîde pe cineva, a-l lua în rîs. A rîde pe supt mustață orĭ în barbă, a rîde în ascuns cu mulțămire, a-țĭ ascunde mulțămirea față de ceĭ prezențĭ. A-țĭ rîde buza, a fi foarte mulțămit. A leșina saŭ a muri de rîs, a rîde foarte tare. – Și a-țĭ rîde de cineva (Olt.), a-țĭ bate joc de cineva. Fam. Iron. A te ride, a te hlizi, a te strîmba, a rîde cînd nu trebuĭe: ce te rîzĭ, măĭ prostule? V. rînjesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîz verb. Vest. Rîd.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
raz s. n., pl. razuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
raz s. n., pl. razuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
raz s. n., pl. razuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rade (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rad, 2 sg. razi, 3 sg. rade, imperf. 1 sg. rădeam, perf. s. 1 sg. răsei, 1 pl. raserăm, m.m.c.p. 1 pl. răseserăm; conj. prez. 1 sg. să rad, 3 să radă; imper. 2 sg. afirm. razi; ger. răzând; part. ras
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
râde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 2 sg. râzi, 3 sg. râde, perf. s. 1 sg. râsei, 1 pl. râserăm, m.m.c.p. 1 pl. râseserăm; conj. prez. 1 sg. să râd, 3 să râdă; imper. 2 sg. afirm. râzi; ger. râzând; part. râs (a râde de)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
riz s. n., pl. rizuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rade (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rad, 1 pl. radem, perf. s. 1 sg. răsei, 1 pl. raserăm; conj. prez. 3 să radă; ger. răzând; part. ras
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 1 pl. râdem, perf. s. 1 sg. râsei, 1 pl. râserăm; conj. prez. 3 să râdă; ger. râzând; part. râs
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
riz s. n., pl. rizuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rade vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. rad, 1 pl. radem, perf. s. 1 sg. răsei, 1 pl. raserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. radă; part. ras
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
râde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 1 pl. râdem, perf. s. 1 sg. râsei, 1 pl. râserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. râdă; part. râs
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
riz s. n., pl. rizuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rade (ind. prez. 1 sg. rad, conj. radă)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
râd, râdă 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RAZ s. v. răzuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RAZ s. v. otic, răvar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RAZ s. (TEHN.) răzuitor. (~ din oțel-crom.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
raz s. v. OTIC. RĂVAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADE vb. 1. a (se) bărbieri. (Și-a ~ mustața.) 2. v. răzui. 3. v. distruge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RADE vb. v. reteza, tăia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÂDE vb. 1. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și ~.) 2. (prin Ban.) a(-și) târtăi, (înv.) a(-și) mădări, a(-și) rânji. (De ce ~ de el?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIZ s. v. jilip, scoc, uluc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RADE vb. 1. a (se) bărbieri. (Și-a ~ mustața.) 2. a răzui, (rar) a racla, (reg.) a răzălui. (A ~ fundul ceaunului.) 3. a distruge, a nimici, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rade vb. v. RETEZA. TĂIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
riz s. v. JILIP. SCOC. ULUC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÎDE vb. 1. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și ~.) 2. (prin Ban.) a(-și) tîrtăi, (înv.) a(-și) mădări, a(-și) rînji. (De ce ~ de el?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A râde ≠ a plânge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
raz (razuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatră. – 2. Răzuitoare. Sl. razŭ „tăiș” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a răzui”, schimbînd într-un anumit fel semantismul cuvîntului sl., în așa fel încît der. exprimă mai curînd ideea de „a răzui” sau „a nivela” decît cea de „a tăia”. Der. răzui, vb. (a îndepărta un strat; a nivela); răzuitoare, s. f. (unealtă de ras); răzuitură, s. f. (radere); răzătoare, s. f. (unealtă cu care se rade); răzuș, s. n. (daltă, otic, răzuitoare, frînă la războiul de țesut; sapă); răzușe, s. f. (Trans., răzuitor); răzălui, vb. (a răzui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi, Dict., 154); răzălău, s. m. (Mold., Banat, răzător).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rade (rad, ras), vb. – 1. A răzui. – 2. A șterge, a îndepărta un strat, a elimina. – 3. A se bărbieri. – 4. A tăia, a bara cu o linie. – 5. A smulge, a extirpa, a suprima. – 6. A despuia pe cineva de bani. – 7. A condamna pe cineva. – 8. A respinge, a trînti la un examen. – 9. (Cu pron. o) A o șterge, a-și lua tălpășița. – 10. (Refl.) A minți, a exagera. – Mr. (a)rad(ere). Lat. radĕre (Pușcariu 1422; REW 6987), cf. prov. raire, v. fr. rere, cat. raure, sp. raer. Este dubletul lui radia, vb. (a anula, a suprima), din fr. radier, cf. radier, s. n. (gumă de șters), din germ. Radier(gummi). Cf. raz și der. sale. Sensul 9, care s-a încercat să fie explicat prin intermediul țig. (cf. art. următor), are un semantism normal, cf. a o tunde, a o șterge. Pentru semantismul sensului 10, cf. bărbier „frizer și mincinos”. – Cf. raz. Der. ras, adj. (șters, bărbierit; adv., a ras); răsătură, s. f. (bărbierit; răzuire; răzătură); neras, adj. (nebărbierit); răsură, s. f. (răzătură; răsătură de aluat și pîine făcută cu ea; cocoloși de brînză care se formează în zer; dureri de naștere; înv., contribuție suplimentară din care se plăteau slujbele publice, reprezenta în 1783 35% din impozitul de bază), poate direct din lat. rasūra (Pușcariu 1449; REW 7081), cf. fr. rasure, sp. rasura; răsunoi, s. n. (Banat, Trans., aluat ras de pe vas). Răsură, s. f. (măceș, Rosa canina) trebuie să fie cuvînt identic cu cel anterior, dar nu din cauza mîncărimii produse de fructul său (Tiktin), ci poate pentru că crește la marginea pădurilor sau pe lîngă ziduri (după Scriban, din lat. rǒsŭla „trandafir”).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rade interj. – Afară, pleacă! Țig. rad-, imperativ rade (Graur 183; Juilland 172), favorizat de contaminarea cu a o rade „a fugi”. Cuvînt de argou.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răs- Prefix care arată că acțiunea unui verb revine la situația dinainte (răspopi, răsgîndi), se diversifică (răstălmăci) sau se intensifică (răsputea). Cînd se folosește cu repetiția vb. la forma sa simplă, echivalează cu „o dată și încă o dată”. Sl. razŭ „des-”. În unele cazuri s-a presupus posibilitatea de a reprezenta un lat. re-ex-, care poate n-ar fi necesară, deși pref. sl. e productiv în rom. Trebuie scris răz- înainte de b și m, v, ca în sl. Cf. Miklosich, Lexicon, 781; Tiktin; Rosetti, III, 70. Nu mai menționăm der. cu repetiție, care nu au circulație independentă și al căror număr poate crește nelimitat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rîde (rîd, rîs), vb. – 1. A-și manifesta veselia prin mișcarea feței și a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prep. de) A-și bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de și pron. își) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîșu, arîs, megl. rǫd, rǫș, rǫs, istr. ărdu, ărs. Lat. rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1459; REW 7302), cf. it. ridere, prov., fr. rire, sp. reir, port. rir. – Cf. rîs. Der. rîzător, adj. (vesel, rîzăreț), formație literară după fr. riant; surîde, vb., după fr. sourire; derîdere, s. f., traducere a fr. dérision, dubletul lui deriziune, s. f. (zeflemea), der. derizoriu, adj., din fr. dérisoire; surîzător, adj., după fr. souriant.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CASTIGAT RIDENDO MORES (lat.) moravurile se îndreaptă prin râs – Deviza comediei dată de poetul francez J. de Santeul. Reliefează forța educativă a râsului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIDENTEM DICERE VERUM (lat.) să spui adevărul râzând – Horațiu, „Satirae”, I, 1, 24.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Battez-moi plutôt, et me laissez rire (fr. „Mai bine bate-mă, dar lasă-mă să rîd”) – Replică din Burghezul gentilom de Molière (act. III, sc. 2). O spune servitoarea Nicolle stăpînului ei, domnul Jourdain, care nu-i dădea voie să rîdă. Cuvintele acestea au rămas ca un elogiu adus umorului atît de necesar oamenilor, încît în viață – ca și în piesa lui Molière – nu renunță la rîs, chiar cu riscul unei mustrări. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Castigat ridendo mores (lat. „Rîzînd îndreptăm moravurile”). Această maximă este creația poetului francez J. Santeul care a trăit în secolul al XVII-lea, dar a scris în limba latină. Cînd renumitul actor italian Domenico i-a comandat o inscripție pentru pînza teatrului său, Santeul i-a compus epigraful: Castigat ridendo mores. Și aceste trei cuvinte, care au devenit deviza comediei, și-au ciștigat o popularitate rapidă și universală. Ele arată că obiceiurile proaste pot fi combătute bine prin ironie, satiră, umor. Valoarea și adevărul acestei expresii sînt confirmate de Karl Marx, cînd spune că omenirea se desparte de trecut, rîzînd. Poetul Marcel Breslașu conchide, într-un articol din „Scînteia” (nr. 6632): „De-abia în vremea noastră putem înscrie – nu ca un iluzoriu deziderat, ei cu simțămîntul deplin al realității pe frontonul umorului și al satirei, vestitele cuvinte: «Castigat ridendo mores» – Rîzînd îndreptăm moravurile”. TEAT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
J’ai ri, me voilà desarmé! (fr. „Am rîs, iată-mă dezarmat!”) – replică din comedia lui Piron, La métromanie (Mania de a face versuri, act. III, sc. 7). Cuvintele subliniază efectele binefăcătoare ale rîsului. Dacă cineva a rîs înseamnă că a capitulat de pe poziții rigide. Se aplică deci atunci cînd un hohot de rîs rezolvă o situație, sau echivalează cu un răspuns îmbucurător, cu o aprobare, cu o concesie. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
La plus perdue de toutes les journées est celle où l’on n’a pas ri (fr. „Ziua cea mai irosită este aceea în care n-am rîs”) – susține Chamfort în Maxime și cugetări despre filozofie și morală. În această privință el se află în bună tovărășie cu Molière (vezi: Battez-moi plutôt, et me laissez rire), cu Piron (vezi: J’ai ri, me voilà désarmé !), cu Șalom Alehem (Rîsul e sănătos; doctorii îl recomandă) și cu atîția alții care consideră rîsul un tonic sufletesc cu valoare terapeutică ridicată. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Ridendo dicere verum (lat. „A spune, rîzînd, adevărul”) – Expresia aparține lui Horațiu, avînd în original forma: Ridentem dicere verum guid vetat? Ce mă împiedică să spun adevărul rîzînd? (Satire I, 1, v. 24-25). În această satiră poetul biciuiește patima de bani. Adresîndu-se lui Mecena, el arată că nimeni nu-i mulțumit de soarta sa. Negustorii îi invidiază pe marinari, țăranii pe orășeni – și dimpotrivă. Dar dacă toți ar ajunge ceea ce doresc, ar găsi și atunci motive de nemulțumire. Și Horațiu continuă: „Nu vreau ca un lucru atît de seamă să ți-l arăt șuguind, cum face glumețul adesea. Totuși nimic nu mă oprește să spun adevărul rîzînd. Ca dascălii ce ades cu duhul blîndeții dau dulciuri la copii, ca să-i facă să învețe altabetul!” Versurile lui Horațiu – restrînse în trei cuvinte care rezumă întreaga idee – consideră că cele mai serioase adevăruri pot fi exprimate, nu cu fruntea încruntată, ci senin, cu surîsul pe buze. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Rira bien qui rira le dernier (fr. „Va rîde bine cel ce va rîde ultimul”) Florian, Fabule (cartea IV, fab. 19) Les deuz paysans et le nuage (Cei doi țărani și norul) – A ajuns proverb și în alte limbi. Germanii spun: Wer zuletzt lacht, lacht am besten. La fel cum spunem și noi: Cine rîde la urmă, rîde mai bine. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Rîzînd printre lacrimi – Expresia aparține lui Homer și se găsește în Iliada (cîntul VI, versul 484). Hector, viteazul conducător al troienilor, înainte de a pleca din nou la luptă, își ia rămas bun de la soția sa Andromaca. El îi adresează cuvinte de îmbărbătare, în timp ce îi întinde pruncul în brațe. „Ea îl primi bucuroasă la sînul ei plin de mireasmă Dulce cu lacrimi zîmbind…” (Trad. G. Murnu). Cuvintele Rîzînd printre lacrimi se folosesc de obicei tot la o despărțire emoționantă, sau în altă împrejurare cînd vorbele de încurajare încearcă să ascundă amărăciunea din suflet, cînd zîmbetul de pe buze se amestecă cu lacrima din gene. George Călinescu ne dă un exemplu de aplicație literară: „Cehov, Molière sau Mozart «rîd printre lacrimi»”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a o rade expr. (adol.) a pleca precipitat, a fugi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rade (pe cineva) fără săpun expr. (iron.) a critica aspru (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rade (cuiva) o palmă expr. a da (cuiva) o palmă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a râde ca muta la înghețată expr. (d. femei) a practica felația.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a râde cu jumătate de gură / galben expr. a râde silit / forțat, a râde fără poftă; a se preface că râde.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a râde pe sub mustață expr. a râde pe ascuns sau reținut.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a râde strâmb v. a râde cu jumătate de gură.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i râde (cuiva) în față / în nas / în obraz expr. a-și bate joc (în mod) fățiș (de cineva); a sfida (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i râde (cuiva) mustața expr. a se bucura.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l râde și câinii / și ciorile expr. a fi obiectul batjocurii membrilor unei comunități.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rade, rad v. t. 1. a lua toți banii cuiva, a lăsa pe cineva fără bani. 2. (prst.) a poseda sexual. 4. a omorî. 5. a mânca sau a bea tot ce pune pe masă gazda.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT629) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V626) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
raz, razurisubstantiv neutru
- 1. Bară de oțel cu un capăt lățit și ascuțit, cu care se sparg blocuri de piatră, se fac găuri în pământ etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rangă
- Zamfir scosese căngile și razurile la îndămînă, pentru ca să fie gata cînd se vor porni sloiurile. SLAVICI, V. P. 98. DLRLC
-
- 2. Unealtă formată dintr-o bară rotundă și scurtă de oțel, cu tăiș lățit și ascuțit la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răzuitor
- Frecau noroiul podelelor cu razul. I. BOTEZ, ȘC. 88. DLRLC
-
- 3. Curent foarte violent într-o traversare îngustă care face legătura între două mări. MDN '00
etimologie:
- (1.) raz DEX '09 DEX '98
- (2.) raz DEX '09 DEX '98
- (3.) raz MDN '00
rade, radverb
- 1. A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba ori mustățile de la rădăcină; a (se) bărbieri. DEX '09 DLRLCsinonime: bărbieri
- După cîtăva vreme și-a ras mustățile. I. BOTEZ, ȘC. 107. DLRLC
- Pe puntea de comandă se plimba singur, tăcut, un ofițer tînăr, cu barba și mustățile rase. BART, S. M. 50. DLRLC
- Pustnicul nostru pe loc se duse, Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. DLRLC
- Urîtă vreme! grăi moș Matei, trăgînd apăsat pe-o curea o custură dintr-o bucată de coasă, cu care rădea pe Sandu. MIRONESCU, S. A. 41. DLRLC
- Mușterii mulți... l-ai ras, i-ai tras dunga [pe bilet], te culci pe urechea aia și nu-i mai ții altă socoteală. CARAGIALE, O. I 183. DLRLC
- Se rade în fiecare dimineață. DLRLC
- 1.1. A curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Horc, horc, horc! ca un om care trage să moară, face piatra sub custura de oțel cu care o rade de solzi, ca pe un pește. I. BOTEZ, ȘC. 204. DLRLC
- La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie... ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
-
- A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: critica
- Carp nu vedea altă scăpare decît o intervenție străină. Gazetele liberale îl rad acum fără săpun. CARAGIALE, O. VII 67. DLRLC
-
- Să-mi razi (sau să-mi radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Baba asta, dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeți mie mustața. SADOVEANU, O. I 47. DLRLC
-
-
- 2. A răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răzui
- A rade vopseaua de pe zid. DLRLC
- La mal d-ajungea, Caicul găsea, De mușchi îl rădea, Frumos că-l făcea Și-n el s-arunca. TEODORESCU, P. P. 650. DLRLC
- 2.2. A da pe răzătoare pentru a mărunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A rade hreanul. DLRLC
- Și-o rădeam pe răzătoare. ȘEZ. III 60. DLRLC
-
- A rade putina sau a o rade la (sau de) fugă = a fugi repede; a o lua la sănătoasa; a spăla putina, a șterge putina. DLRLCsinonime: fugi
- [Fata] a îmbrăcat iute cu hainele sale un stîlp... și-apoi o rase la fugă. SBIERA, P. 278. DLRLC
- Lupul a ras-o de fugă după dracu, să-l mănînce. ȘEZ. III 191. DLRLC
-
-
- 3. A distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Satele acelea vor fi complect rase cu tunul, domnule general. REBREANU, R. II 228. DLRLC
- A ras războiul casele de-a rîndul. D. BOTEZ, F. S. 30. DLRLC
- Și mai întîi Kiraly, din porunca domnului, asedie Orașul de Floci, ce era neîntărit, și-l rase din temelie. BĂLCESCU, O. II 46. DLRLC
- 3.1. A da gata (pe adversar); (în special) a bate pe cineva la un joc de cărți, luându-i toți banii. DLRLCsinonime: bate
- Am să te rad în proțesul tău cu Lipicescu. ALECSANDRI, T. 1436. DLRLC
- Toderică i-a ras pre toți. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
-
- A rade cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi rase o palmă. RETEGANUL, P. II 14. DLRLC
- Ți-oi rade, sărmane, o palmă. MARIAN, T. 316. DLRLC
-
-
-
- Cînd a dat zmeul să iasă, [Făt-Frumos] i-a și ras capul. SBIERA, P. 65. DLRLC
- 4.1. A da jos cu o mișcare bruscă. DLRLC
- Era o creangă mai îndrăzneață, care sau căuta să-mi mîngîie fața, sau năzuia chiar să-mi radă pălăria de pe cap. HOGAȘ, M. N. 96. DLRLC
-
-
- 5. (Cu complementul «fața pământului» sau «a apei») A atinge ușor, la suprafață. DLRLCsinonime: atinge
- Pasărea rade pământul cu aripile. DLRLC
-
etimologie:
- radere DEX '09 DEX '98
răselement de compunere, prefix
- comentariu Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore se folosește forma răz-. DEX '98 DLRLC
- 1. Element de compunere care: DEX '98 DLRLC
- 1.1. Formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăștiere, o repetare sau o intensificare a acțiunii exprimate de verbul simplu. DEX '98 DLRLC
- 1.2. Formează, de la adjective, derivate care exprimă intensificarea însușirii exprimate de adjectivul simplu. DEX '98 DLRLC
- 1.3. Formează, de la substantive, derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu. DEX '98 DLRLC
- 1.4. Formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generații depărtate. DEX '98 DLRLC
- 1.5. Formează, de la adverbe de timp, derivate indicând un timp mai îndelungat decât cel exprimat de adverbul simplu. DEX '98 DLRLC
- 1.6. Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche. DEX '98 DLRLC
- 1.7. Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării (în sens negativ) a situației dinainte. DEX '98 DLRLC
- 1.8. Formează, de la verbe, substantive și adjective, derivate cu sensul mai depărtat de cel al cuvântului simplu. DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- ras-, raz- DEX '98
râde, râdverb
- 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: plânge
- Împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrînit, slăbit de lupte și suferințe, împărat ce-n viața lui nu rîsese niciodată. EMINESCU, N. 3. DLRLC
- Nu mă vreți, nu mă iubiți? Ha, ha, ha! rîdea; mușchii i se suceau în rîsul acesta și ochii lui hojma clipeau. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
- Lui Domițian parcă îi rîdea inima. BASSARABESCU, V. 10. DLRLC
- De plăcinte rîde gura; de vărzare și mai tare. CREANGĂ, A. 10. DLRLC
- Rîd pe înfundate cu lacrimi, aruncînd căutături de milă spre dreapta. BASSARABESCU, S. N. 21. DLRLC
- Vîrgolici rîse din toată inima. HOGAȘ, DR. II 133. DLRLC
- A rîs cu mare poftă. CARAGIALE, O. III 72. DLRLC
- Le-am lăsat și eu pe fete să rîdă, pînă li s-a duce gura la urechi. CREANGĂ, O. A. 66. DLRLC
- Te fac să rîzi de te ții de pîntece. ȘEZ. I 39. DLRLC
- 1.1. (Despre păsări) A scoate sunete care sugerează veselie. DLRLC
- Rîde ciudat hulubul sălbatic. SADOVEANU, O. VIII 240. DLRLC
-
- A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Porni să-și rîdă în barbă, bucurîndu-se. MIHALE, O. 287. DLRLC
- Vodă rîdea în barbă și strecura în juru-i privirea-i ascuțită. SADOVEANU, O. VII 74. DLRLC
-
- A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rîdem toți, rîde galben și locotenentul. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. DLRLC
-
- A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sfida
- Ctitorul vorbea mereu, iar ceilalți trei îmi rîdeau în obraz. DELAVRANCEA, H. T. 6. DLRLC
- Ea își bate joc de dînsul și-i rîde în față. SBIERA, P. 152. DLRLC
-
-
-
- Păcat că n-am fost mai multe, să rîdem. C. PETRESCU, C. V. 258. DLRLC
- Ce-aș mai rîde să te văz întorcîndu-te cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
- 2.1. A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bucura
- Copiii vor rîde în fiece casă, Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, V. R. 36. DLRLC
- Soarele rîdea afară. BART, E. 380. DLRLC
- În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. DLRLC
- În Vrancea la izvoarele Milcovului curge apa limpede; rîd codrii în apusul soarelui. D. ZAMFIRESCU, R. 246. DLRLC
- Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. ALECSANDRI, P. I 235. DLRLC
- Cine râde la urmă râde mai bine = nu trebuie să te bucuri prea devreme, căci lucrurile pot lua altă întorsătură. DLRLC
-
- 2.2. (Cu determinări în dativ sau introduse prin prepoziția „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Erai de paisprezece ani cînd mi-ai rîs întîi. DELAVRANCEA, A. 18. DLRLC
- Cerul era limpede și luceferii sclipitori rîdeau la stele. CREANGĂ, P. 56. DLRLC
-
- 2.3. (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile. CREANGĂ, O. A. 223. DLRLC
-
-
- 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Va rîde-ntregul neam arab de bietul Ben-Ardun. COȘBUC, P. I 111. DLRLC
- Pînă acum toți rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să rîdă el și de dracu. CREANGĂ, P. 51. DLRLC
- Cît ești de mare și puternic, eu rîd de mînia ta. ALECSANDRI, T. II 18. DLRLC
- Rău e cînd rîde culmea de mușunoi. ALECSANDRI, T. II 150. DLRLC
- Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele Ce își rîde de-aste vorbe, îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
- Băieții, ca să-și rîdă de el, îi zic... ȘEZ. IX 135. DLRLC
- Îl rîd toți de față. SEVASTOS, N. 98. DLRLC
- Au început frații a-l rîde. SBIERA, P. 3. DLRLC
- Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne rîde acușorul? CREANGĂ, O. A. 288. DLRLC
- 3.1. A silui o femeie, a-și bate joc de ea. DLRLC
- Mi-a chemat fata la curte și și-a rîs de ea Gogu Cristofor. STANCU, D. 134. DLRLC
-
- 3.2. A nu ține seama de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desconsidera disprețui nesocoti
- Îmi rîd de ritm Și de-orice reguli îmi rîd. MACEDONSKI, O. I 13. DLRLC
- Ți-ai rîs de toate, crezînd că asta e-o putere; ș-ai trecut nepăsătoare printre durerile celor din jurul tău. VLAHUȚĂ, O. A. 505. DLRLC
-
- Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Asta ți-i supărarea?... Fugi d-aici, Ioane, că rîd și curcile de tine. REBREANU, I. 109. DLRLC
- Am să vă muștruluiesc de-au să rîdă și cîinii de voi. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
-
-
etimologie:
- ridere DEX '09 DEX '98
riz, rizurisubstantiv neutru
- 1. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Șanț în talpa încălțămintei prin care se face cusătura. DN
-
etimologie:
- Ritz DEX '09 DEX '98 DN