opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII, rămânând fidelă așa-numitului rit vechi. – Din rus. raskol’nik.

rascolnic, ~ă smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. 57/19 / V: răs~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs раскольник] 1-2 (Adept) al unei secte religioase din Rusia despărțite de biserica ortodoxă oficială în sec. XVII.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol’nik.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -e, s. m. și f. Partizan al unei secte religioase din Rusia (despărțită de biserica ortodoxă rusă în secolul al XVII-lea).

*rascólnic m. (raskólĭnik, eretic, d. raskól, erezie. V. răscolnic). Rus dintr’o sectă care are 1,400,000 de adepțĭ, care-s împărțițĭ în doŭă: uniĭ cu popă (popovțĭ), alțiĭ fără popă (bezpopovțĭ). V. lipovean și scopit.

răscolnic2, ~ă sf vz rascolnic

răscolnic1, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: răscoală1 + -nic] (Înv) Care îndeamnă la răscoală1 (1).

rascolnici m. pl. schismatici ruși împărțiți în două grupuri (cu și fără preoți), în total vr’un 1.400.000 de sectatori. [Rus. RASKOLĬNIKŬ, schismatic]. V. scopiți.

răscólnic, -ă adj. și s. (d. răscoală). Rebel: locuitorĭ răscolnicĭ și nestatornicĭ (Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 228). V. rascolnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rascolnic s. m., pl. rascolnici

rascolnic s. m., pl. rascolnici

rascolnic s. m., pl. rascolnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSCOLNIC s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

răscolnic s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

rascolnic, -ă, rascolnici, -ce s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, despărțită de Bis. ortodoxă în 1654 din cauza reformelor introduse de patriarhul Nicon. [Var.: răscolnic, -ă s. m. și f.] – Din rus. raskolnik.

RASCÓLNIC, -Ă (< rus.) s. m. și f. Adept al unei secte care s-a despărțit de Biserica ortodoxă rusă în 1654, din cauza reformelor introduse de patriarhul Nikon, rămânând fidelă așa-numitului „rit vechi”.

răscolnic s. m. v. rascolnic.

Intrare: rascolnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rascolnic
  • rascolnicul
  • rascolnicu‑
plural
  • rascolnici
  • rascolnicii
genitiv-dativ singular
  • rascolnic
  • rascolnicului
plural
  • rascolnici
  • rascolnicilor
vocativ singular
  • rascolnicule
  • rascolnice
plural
  • rascolnicilor
Intrare: răscolnic
răscolnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscolnic
  • răscolnicul
  • răscolnicu‑
  • răscolnică
  • răscolnica
plural
  • răscolnici
  • răscolnicii
  • răscolnice
  • răscolnicele
genitiv-dativ singular
  • răscolnic
  • răscolnicului
  • răscolnice
  • răscolnicei
plural
  • răscolnici
  • răscolnicilor
  • răscolnice
  • răscolnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rascolnic, rascolnicisubstantiv masculin
rascolnică, rascolnicesubstantiv feminin

  • 1. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul secolului XVII, rămânând fidelă așa-numitului rit vechi. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.