RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII, rămânând fidelă așa-numitului rit vechi. – Din rus. raskol’nik.

rascolnic, ~ă smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. 57/19 / V: răs~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs раскольник] 1-2 (Adept) al unei secte religioase din Rusia despărțite de biserica ortodoxă oficială în sec. XVII.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol’nik.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -e, s. m. și f. Partizan al unei secte religioase din Rusia (despărțită de biserica ortodoxă rusă în secolul al XVII-lea).

*rascólnic m. (raskólĭnik, eretic, d. raskól, erezie. V. răscolnic). Rus dintr’o sectă care are 1,400,000 de adepțĭ, care-s împărțițĭ în doŭă: uniĭ cu popă (popovțĭ), alțiĭ fără popă (bezpopovțĭ). V. lipovean și scopit.

răscolnic², ~ă sf vz rascolnic

rascolnici m. pl. schismatici ruși împărțiți în două grupuri (cu și fără preoți), în total vr’un 1.400.000 de sectatori. [Rus. RASKOLĬNIKŬ, schismatic]. V. scopiți.

rascolnic s. m., pl. rascolnici

rascolnic s. m., pl. rascolnici

rascolnic s. m., pl. rascolnici

rascolnic, -ă, rascolnici, -ce s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, despărțită de Bis. ortodoxă în 1654 din cauza reformelor introduse de patriarhul Nicon. [Var.: răscolnic, -ă s. m. și f.] – Din rus. raskolnik.

RASCÓLNIC, -Ă (< rus.) s. m. și f. Adept al unei secte care s-a despărțit de Biserica ortodoxă rusă în 1654, din cauza reformelor introduse de patriarhul Nikon, rămânând fidelă așa-numitului „rit vechi”.

răscolnic s. m. v. rascolnic.