2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPĂN, rapăne, s. n. (Pop.) 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii și porcii, uneori și oamenii. ♦ Jeg. 2. Boală a merilor și a perilor, provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea. – Et. nec.

rapăn2, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~peni, ~pene / E: nct] (Olt; d. pomi fructiferi) Încărcat de rod.

rapăn1 [At: I. IONESCU, C. 93/2 / V: ~pin, (reg) hr~, ~ă sf (pop) râp (Pl: (rar) râpuri), rip, râ sf / Pl: ~e / E: ns cf rapor] 1 sn Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii și porcii, uneori și oamenii Si: (reg) mol5. 2 sn (Pcf) Râie. 3 sn (Îe) A se umple de ~ A nu trage nici un folos. 4 sn (Îe) A fi plin de noroc ca porcul de ~ A fi foarte norocos. 5 sn (Rar; îf rapin) Răpciugă. 6 sn Strat gros de murdărie pe piele Si: jeg. 7 sn (Fig; Trs; îf râpă) Cal bătrân, slab și urât. 8 a Răpănos (1). 9 sn Plantă folosită în medicina populară pentru vindecarea rapănului (1) (Capsella bursapastoris).

RAPĂN, rapăne, s. n. 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii și porcii, uneori și oamenii. ♦ Jeg. 2. Boală a merilor și a perilor, provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea. – Et. nec.

RAPĂN s. n. Boală de piele asemănătoare cu rîia, pe care o capătă caii, cîinii și porcii, uneori și oamenii. Rapănul și alte răni... se lecuiesc prin doftorii date cailor. I. IONESCU, la TDRG. ♦ Strat gros de murdărie pe piele, provenit din nespălare; jeg.

RAPĂN n. 1) Boală contagioasă a pielii, asemănătoare cu râia, frecventă la animale (mai rar la oameni), cauzată de o ciupercă parazită. 2) Strat de murdărie pe piele. 3) Boală a plantelor agricole care se manifestă prin apariția unor cruste pe țesuturi, încetinind sau oprind creșterea. /Orig. nec.

rapăn n. 1. râia câinilor, cailor; 2. boala celor murdari la cap. (Origină necunoscută].

1) rápăn n., pl. urĭ (cp. cu germ. rappe și ol. rap, rapăn, precum și cu rom. rîp și vsl. svrabŭ, rîĭe). O boală a peliĭ capuluĭ provenită din murdărie. (Se caracterizează pin bube purulente care produc mîncărime și se vindecă cu leșie de cĭocălăĭ și săpun prost). V. rîĭe.

2) rápăn, -ă adj., pl. enĭ, ene. Vest. Plin, încărcat (de florĭ, de poame).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rapăn (pop.) s. n., pl. rapăne

râ s. f., g.-d. art. râpei/râpii; pl. râpe/râpi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAPĂN adj. v. încărcat, plin.

RAPĂN s. v. boala lui carré, jeg, murdărie, necurățenie, râie, scabie.

rapăn s. v. BOALA LUI CARRE. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. RÎIE. SCABIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rapăn (-nuri), s. n.1. Rîie la cal, cîine sau porc. – 2. Erupție, pustulă, chelbe. – Var. arap. Sb. rapa „bubă, escară”, rapun „cu bube, cu escare”. Mai puțin probabilă der. din sl. svrabŭ „rîie” (Cihac, II, 305), sl. svrabinu „care dă mîncărimi” (Scriban, Conv. Lit., 1911, 936) din germ. Rappe „coji” (Pușcariu, Dacor., II, 605; REW 7059) sau din germ. medie Rapfe „rîie”, gepid. *rappôns (Pușcariu, Lr., 273). Sb. rapa sau pl. rape „denivelări” a dat în rom. rap, s. n. (coș, denivelare), cuvînt rar folosit de Țichindeal, al cărui pl. rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapură, răpuri, răpurei), s. f. (Banat, bubuliță; Banat, Trans., erupție, pustulă), cf. ALR, I, 25 și 129. – Der. răpănos, adj. (cu rapăn).

Intrare: rapăn (adj.)
rapăn3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A25)
Surse flexiune: Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rapăn
  • rapănul
  • rapănu‑
  • rapănă
  • rapăna
plural
  • rapeni
  • rapenii
  • rapene
  • rapenele
genitiv-dativ singular
  • rapăn
  • rapănului
  • rapene
  • rapenei
plural
  • rapeni
  • rapenilor
  • rapene
  • rapenelor
vocativ singular
plural
Intrare: rapăn (s.n.)
rapăn1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rapăn
  • rapănul
  • rapănu‑
plural
  • rapăne
  • rapănele
genitiv-dativ singular
  • rapăn
  • rapănului
plural
  • rapăne
  • rapănelor
vocativ singular
plural
rapăn2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rapăn
  • rapănul
  • rapănu‑
plural
  • rapănuri
  • rapănurile
genitiv-dativ singular
  • rapăn
  • rapănului
plural
  • rapănuri
  • rapănurilor
vocativ singular
plural
rapănă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rapăn, rapănăadjectiv

rapăn, rapănesubstantiv neutru

popular
  • 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii și porcii, uneori și oamenii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rapănul și alte răni... se lecuiesc prin doftorii date cailor. I. IONESCU, la TDRG. DLRLC
  • 2. Boală a merilor și a perilor, provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.