RANG, ranguri s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RANG ~uri n. 1) Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară) după importanța funcției. ◊ De prim ~ de categoria sau de calitatea întâi. 2) mat. Număr care arată locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. /<fr. rang
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituție într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situație socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. [< fr. rang].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, poziție, situație, treaptă, (înv.) stepenă. (~ul cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. v. ierarhie. 5. v. condiție. 6. v. funcție. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RANG s. v. rând, șir, șirag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rang s. n., pl. ránguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prim rang/prímul rang loc. adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink