RAGTIME [rægtaim] (cuv. engl.) s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, care al luat naștere în statul american Missouri și a reprezentat, împreună cu bluesul, unul dintre elementele constitutive ale jazz-ului. Muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. Beneficiază de partituri scrise și publicate.