ragtime (cuv. engl. [’rægtaim]) 1. Denumirea unui anumit tip de piesă muzicală, apărută în Sedalia, Missouri, S.U.A., prin 1890, izvorâtă din fuziunea folclorului negru (cake-walk, coon song) cu muzica de dans a albilor (polcă*, menuet*, cadril*, marș*), de la care a împrumutat bazele melodice și armonice. R. era o muzică esențialmente pianistică, compusă, nu improvizată*, și a fost difuzată întâi prin pianele mecanice (v. mecanice, instrumente; pianolă) și prin tipar; se compunea din 3-4 teme de 16 măsuri*, de forma ABAB’ legate între ele prin interludii (1) de 2-4 măsuri. Stravinski s-a inspirat din r. 2. Stil pianistic caracterizat prin execuția în tempo (2) mediu sau rapid a acestui tip de piesă muzicală, mâna stângă accentuând pe timpii (I, 2) tari o notă din bas (III, 1) și pe cei slabi un acord*, în timp ce mâna dreaptă reproducea melodia sincopată*, cu oarecare broderii*. Împreună cu blues*-ul și negro spiritual*ul, r. a fost unul din elementele constitutive ale jazzului* primelor epoci. Promotor al stilului a fost Scott Joplin. S-au distins apoi Jelly Roll Morton, James P. Johnson, Willie Smith „The Lion” ș.a.