RAFALĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă și puternică, de obicei scurtă, de vînt, de ploaie sau de ninsoare. În fața vijeliei țîșneau peste mare rafale de vînt. DUMITRIU, P. F. 15. Furtuna se dezlănțuise... În prima rafală, care ne izbi în față, urlînd furioasă, se auzi o trosnitură seacă, sus, în catargul din provă. BART, S. M. 51. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. Începu jocul rafalelor de pușcă-mitralieră. DUMITRIU, N. 216. Întunericul tot mai des cobora și mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi. CAMILAR, N. I 71. Ghiță al meu și Florea au picat chiar la cea dintăi rafală. SADOVEANU, P. M. 87. Își aminti că acolo, pe malul Siretului, acum e frontul, satul lui e sfărîmat de rafalele tunurilor. C. PETRESCU, Î. II 10.