11 definiții pentru rafală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAFALĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din fr. rafale.

RAFALĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din fr. rafale.

rafa sf [At: ALECSANDRI, P. II, 143 / Pl: ~le / E: fr rafale] 1 Dezlănțuire bruscă, violentă, de obicei scurtă, de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2 Serie neîntreruptă, de obicei scurtă, de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri.

RAFALĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă și puternică, de obicei scurtă, de vînt, de ploaie sau de ninsoare. În fața vijeliei țîșneau peste mare rafale de vînt. DUMITRIU, P. F. 15. Furtuna se dezlănțuise... În prima rafală, care ne izbi în față, urlînd furioasă, se auzi o trosnitură seacă, sus, în catargul din provă. BART, S. M. 51. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. Începu jocul rafalelor de pușcă-mitralieră. DUMITRIU, N. 216. Întunericul tot mai des cobora și mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi. CAMILAR, N. I 71. Ghiță al meu și Florea au picat chiar la cea dintăi rafală. SADOVEANU, P. M. 87. Își aminti că acolo, pe malul Siretului, acum e frontul, satul lui e sfărîmat de rafalele tunurilor. C. PETRESCU, Î. II 10.

RAFA s.f. 1. Pală, bătaie de vînt (scurtă, bruscă și puternică). 2. Serie continuă de focuri trase cu o armă automată. [< fr. rafale].

RAFA s. f. 1. intensificare bruscă și de scurtă durată a vântului. 2. serie continuă de focuri trase de o armă automată. (< fr. rafale)

RAFALĂ ~e f. 1) Bătaie de vânt de scurtă durată, bruscă și puternică (însoțită uneori de ploaie sau de ninsoare). 2) Serie continuă de împușcături rapide, trase de o armă automată. /<fr. rafale

rafală f. (galicism) izbitură bruscă de vânt: sub crâncena rafală AL. (= fr. rafale).

*rafálă f., pl. e (fr. rafale). Barb. Răbufneală, izbitură subită de vînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rafa s. f., g.-d. art. rafalei; pl. rafale

rafa s. f., g.-d. art. rafalei; pl. rafale

rafa s. f., g.-d. art. rafalei; pl. rafale

Intrare: rafală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rafa
  • rafala
plural
  • rafale
  • rafalele
genitiv-dativ singular
  • rafale
  • rafalei
plural
  • rafale
  • rafalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rafa, rafalesubstantiv feminin

  • 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În fața vijeliei țîșneau peste mare rafale de vînt. DUMITRIU, P. F. 15. DLRLC
    • format_quote Furtuna se dezlănțuise... În prima rafală, care ne izbi în față, urlînd furioasă, se auzi o trosnitură seacă, sus, în catargul din provă. BART, S. M. 51. DLRLC
  • 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Începu jocul rafalelor de pușcă-mitralieră. DUMITRIU, N. 216. DLRLC
    • format_quote Întunericul tot mai des cobora și mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi. CAMILAR, N. I 71. DLRLC
    • format_quote Ghiță al meu și Florea au picat chiar la cea dintăi rafală. SADOVEANU, P. M. 87. DLRLC
    • format_quote Își aminti că acolo, pe malul Siretului, acum e frontul, satul lui e sfărîmat de rafalele tunurilor. C. PETRESCU, Î. II 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.