RADU <sl. Rado/slav, și -mir, < sl. paдъ „vesel”. Sinonim cu Bucur; nume de mare circulație la romîni, datorită faimei cîștigate ca nume domnesc, rezonanței și scurtimii lui. Forma primară a numelui cu terminația -slav sau -mir, obișnuită la sîrbi și bulgari, apare sporadic la noi pînă pe la 1600. Din tema Rod, s-a creat însă o mare bogăție de nume, prin jocul sufixelor și scurtarea formelor derivate. I. 1. Radoslav (I Bot 13; 16 B I 20; 17 B I 388; IO 98); Raduslav (17 B I 357); Rădăslăv/iel s. (13-15 B 111); -ești s. (Ștef). 2. Derivate prin apocopă din Rados(lav): Radosul, olt. 1676 (Sd VI 483, 493); – Lupul, olt. (Sur VI); – D. (Gorj 368); pl. Radoși s.; Radoșel s. (13 – 15 B 143). 3. Radomir (ib. 44; 16 B I 79; 17 B I 266) și s.; – din Bîrsa (Sd X); -ești s.; Radumir (13-15 B 223). 4. Scurtat în: Domir (17 B 1 367); -ești s. (Ștef; 16 B 1 173), v. și Aldea II 3 – 5 și Edomir. 5. Radimir (Dm; 16 B I 112) și s.; Rădimir (ib). 6. + -vici, Radovici (Dm), dar în general -vici, ca sufix patronimic de nuanță cultă, înlocuiește pe -escu, v. cazurile citate de I. Bogdan (Ștef) și exemple ca: „C-tin Radovici din Golești” numele literar al lui Dinicu Golescu, fiul lui Radu. II. Radu. 1. Rad frecv. (Ard). 2. Radu I Vvd și urmașii săi pînă la Radu XI Leon 1664 – 9; Radul, n. frecv. muntean, apare și în Moldova (Dm; Ștef; CȘtef); iar la vlahii din Serbia din secolul XIII (DR IV¹) și la morlachi (Mori 5); Rădulescu, Ion-Eliade etc. 3. Rade (în vocativ, ca Petre) b, (16 B V 16). 4. Radeș (Dm; C Ștef; Paș; Moț; Vlah din Serbia); – Șteful (16 A 1 96); -ani s. (Dm). 5. Radeț, b. (Dm) și s. 6. Cu -ian: Radian act.; Rădianul t. 7. Rădici (Dm); – boier (16 B II 104); -u și Radicea, olt. (Sur VI); Radicești s, (Dm). 8. Radila f, (16 B III 275) și s. 9. Radina b., țig. (16 B II 164). 10. Prob, sincopat: Radna, Ioana (RLib, 4 apr, 1953), sau + -na, ca în Dragna < Drag. 11. Radivoe munt. (BCI V 182; Aș Br 175). 12. Radoe (16 B II 395); Radoii s. (Cat). 13. Radoiță, munt. 1775 (BCI IV 107). 14. Radot/ă (17 B IV 439); -ești s. (Ștef). 15. + -oț: Radoțeasa t. 16. + -oa, -an: Radovan pren., olt, (16 B VI 248); fam, (Tis 410) și s. 17. Cu alte sufixe: Radulian act,; Radulate, D. (Am 157); Raducalat (Puc) III. Cu ă în temă: 1. Rădac (17 B III 121), Rădăceni s,; cu afer. v. Dacu. 2. Rădae b. (17 B I 383); f. (16 B III 36); Rădăești s. (BCI 1); cu afer. Dae b. (17 B I 238); Rădaia b., fecior de grec (Giur 122); – cătun (Mus); prin afer.: Daia, Cosma log. (Dealu; – Nic. 1743 (AO XXI 189); – ss. în reg. București și în Ardeal (14 C I 94); Dăița, Dăeni ss.; toate aceste scurtări se pot explica deopotrivă din Vlădae < Vlad și din tema *Dai. 3. Rădan (17 B I 237, 239, II 133, III 87, IV 65; Sd XVI 73); -a s.; Rădeani s. (C Ștef). 4. *Rădaș, Rădășlani s, (C Ștef), azi Rădășeni. 5. Rădea boier 1483 (Ț-Rom) zis și Rodea (ib. 295, 331); Răd/escu; -ești s. 6. Rădei, olt. (17 B I 32); -u (Gorj); -ul b. (16 B VI 289); -ul m-te; Rădeia s.; cu afer. Deia și Deița tt. (Gr Buc). 7. *Rădeica, cu afer. Deica (16 B IV 49). 8. Rădel 1726 (Paș). 9. *Rădia > Dia b. (17 B II 27); Diea, M., act.; – popa (IO 3); Piscul Diei (16 B V 58); cu -an: de apart. locală: Dianu. 10. *Rădicu; Rădicescu, mold,; cu afer.: Dicu, -lescu, Dicescu, nume care se scurtează de obicei din Todea < Teodor. 11. Rădici pren. (Vel; RI XX 246), ca Drăghici, Bădici etc.; – fam, (Mus 30; 16 B II 322; 17 B IV 132; V 321) etc.; -u t. (Dm); -u, moșn. (16 B V 35); -ul t. (Ștef); Rădicești s. (Ștef). 12. Rădilă (Paș; RA V 390; 17 B I 295; Rel). 13. *Rădin, Rădin/ești s.; -iță b. (13-15 B 231). 14. Rădișor (Paș). 15. Rădiță (Paș); cu afer. Diță b. (Sd XXII 144; AO XIII 158; Drag 305); Diț/escu (Hur 124); -ești s. 16. Rădivoe moșn. (16 B IV 459, VI 326). 17. Rădócea (Paș; 16 B IV 259), cu afer. Băcea. 18. Rădoi (17 B III 511); -u (Paș); Răd/oae ard. (Paș); -oaia m-re (Răc 11). 19. Cu afer. Doe (17 B III 17); Rădoești s.; > Doești s. (17 B I 313); Doiul, vlah din Serbia, 1348; v. și Doi 1-3. 20. Rădoică b. (17 B II 228, III 111); cu afer. v. Doica; v. acesta. 21. Rădoștă (Ard). 22. Răducu ipoc. frecv. act. 23. Cu afer. Ducu (Sd XI 119); – pren. Ducul 1585 (Sd V 173; 16 B IV 139, 168); – iuzbaș (Sd VII 28); – Rudeanul, 1697 (Dealu 21); Ducul/escu act.; -eana (17 B I 417). 24. Răducă (Paș); cu afer. Ducă, D., act.; Răduca b. (Hur 101). 25. Cu afer. Duca, frecv., scurtare din Răduca; cf. și Duca < gr. Δοῦϰας < lat. dux „general”. 26. + -an, Răducan, fiul lui C-tin Brîncoveanu; -u pren. (P³); Răducăneni s.; Acest ipocoristic se scurtează în două trepte: a) Ducan, V., olt., 1805 (AO XVIII 150); Ducănești fam. (Puc). b) cu afereză de 2 silabe: Cănești s. (16 BII); Căneiu (BCI VII 10), Cănucă Băneanu (AO XXII 78) și Cănuță pah. (Fil A) zis și Răducanu-Cănuță (RI XIV 143), care n-au raport cu subst. cană. 27. *Răducea > Răducești s,; cu afer. Ducea fam., act. 28. Rădu/iul, 1634 (AO XVII 300; 16 B VI 315); -ești s. (Sur VIII). 29. Cu afer. Duiu, D. (Sd XXII 377); -l (17 B I 449; OA X 129). 30. *Răduia, cu afer. Duia, sătean, olt. (17 B II 100, IV 511); – țig. (16 B V 19). 31. + -ui, -că: *Răduică: Duica f. (P Bor 55); Duică Gh. Bogdan, prof.; Duicul P. Gov. f° 13; -escu. 32. + -an: Duican, I. (An Pit29). 33. Răduinea fam., olt. (AO XV 66). 34. Rădugoiu, V. (Vr C 109). 35. Rădul-: a) + -lea: Rădulea b. (Ard; Paș; 16 B V 26, 56; Gorj 87); – Badea (RA IV); Cu afer. Dulea (Hur; Moț); – Stan (AO XVIII 474); – popa (1) B II 230); Duli (Viciu 34); b) + -ian: Rădulian, I, act.; c) + -eț: Răduleț (Paș); -e t. (Sd XVI);-ul (16 B I 117); d) + -ică: *Rădulică, cu afer. Dulică (Bz); e) + -iu și cu afer.: Duliu act.; f) + -in: Rădulin (16 B VI 338). 36. + -un: Rădun/e 1691 (BCI VII 10); -a b., călăraș 1655 (Sd IV 38); cu afer. v. Dună. 37. Răduș (16 B IV 497); -u, dobr. (RI XI209 – 10); cu afer., v. Duș/a; -ca (P. Gov f° 39). 38. Răduț (Paș; Giur 152; Sd XXII; Olt); -ă act.; cu afer. Duță act.; Duți, olt. (AO XV 66); – fiul lui Badiul (Mss 369 Ac Hom); Duța b. 1788 (IO 24); Duțan, M. (Grd 44). 39. Răduț/u (Ard), -escu; -ești s.; cu afer. Duț/u, -escu, -oiu act.; Duțul, și -escu (Cat); -ești s. Duțu cu toate derivatele sale se poate explica tot așa de corect din Vlad și din Teodor. 40. Răduț + -ar: Răduțari t.; + -oiu: Răduțoiu (Mus 11). 41. Rădu + -ăuț: Rădăuți oraș; cu afer. Dăuț, Gr., ard. (C Cos II 512). 42. + subst. dîmbu: Rădămbu, Radu (17 B IV 462). IV. Feminine. 1. Rada, mama lui Radu cel Mare; n. frecv. 2. Prob. cu afer., Ada f. (AO XIV 291) etc.; – moșn. (16 B II 313) < Rada, precum Lada < Vlada. 3. Rădița, cu afer. Dița (P³) și Dițești s. 4. Rădeana (C Ștef). 5. Rădina (Bz). 6. Rădeia. 7. Răduța și cu afer. Duța (Sd XXII 377), de unde se poate explica: Uța f. și Uțescu fam.