2 intrări
16 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADIOTEHNICĂ s. f. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență.
RADIOTEHNICĂ s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență. 2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOTEHNICĂ f. 1) Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul emiterii și recepției la distanță a undelor radio și a oscilațiilor electromagnetice de frecvență înaltă. 2) Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea radio-aparaturii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RADIOTEHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADIOTEHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radiotehnic, ~ă [At: LTR2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr radiotechnique] 1 sf Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și ale undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. 2 a Care aparține radiotehnicii (2). 3 a Referitor la radiotehnică (1). 4 a Care este specific radiotehnicii (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADIOTEHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ◊ tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. (< fr. radiotechnique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radiotehnic, -ă adj. 1962 Privitor la radiotehnică v. radiotelemetric (din fr. radiotechnique; TDE; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADIOTEHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de radiotehnică; propriu radiotehnicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radiotehnică (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radiotehnicii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radiotehnică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiotehnicii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radiotehnică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotehnicii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
radiotehnic (desp. -di-o-) adj. m., pl. radiotehnici; f. radiotehnică, pl. radiotehnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radiotehnic (-di-o-) adj. m., pl. radiotehnici; f. radiotehnică, pl. radiotehnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radiotehnic adj. m. (sil. -di-o-) tehnic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RADIOTÉHNICĂ (< fr. {i}) s. f. 1. Știință despre oscilațiile și undele electromagnetice din gama de radiofrecvențe, metodele de generare, amplificare, emisie și recepție a acestora. 2. Ramură a tehnicii care realizează aplicarea unor astfel de oscilații și unde la transmiterea informațiilor în radiocomunicație, radiodifuziune, televiziune, radiolocație, radionavigație ș.a. Metodele și aparatele radiotehnice se folosesc în automatică, tehnică de calcul, astronomie, fizică, chimie, biologie, medicină ș.a.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ra-di-o-
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ra-di-o-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
radiotehnicăsubstantiv feminin
- 1. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- radiotechnique DEX '09 DEX '98 DN
radiotehnic, radiotehnicăadjectiv
- 1. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- radiotechnique DEX '09 DEX '98 DN