opțiuni
  • info

9 definiții pentru radiotehnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADIOTEHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique.

RADIOTEHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique.

radiotehnic, ~ă [At: LTR2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr radiotechnique] 1 sf Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și ale undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. 2 a Care aparține radiotehnicii (2). 3 a Referitor la radiotehnică (1). 4 a Care este specific radiotehnicii (1).

RADIOTEHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique].

RADIOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ◊ tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. (< fr. radiotechnique)

radiotehnic, -ă adj. 1962 Privitor la radiotehnică v. radiotelemetric (din fr. radiotechnique; TDE; DEX, DN3)

RADIOTEHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de radiotehnică; propriu radiotehnicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

radiotehnic (desp. -di-o-) adj. m., pl. radiotehnici; f. radiotehnică, pl. radiotehnice

radiotehnic (-di-o-) adj. m., pl. radiotehnici; f. radiotehnică, pl. radiotehnice

radiotehnic adj. m. (sil. -di-o-) tehnic

Intrare: radiotehnic
radiotehnic adjectiv
  • silabație: ra-di-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radiotehnic
  • radiotehnicul
  • radiotehnicu‑
  • radiotehnică
  • radiotehnica
plural
  • radiotehnici
  • radiotehnicii
  • radiotehnice
  • radiotehnicele
genitiv-dativ singular
  • radiotehnic
  • radiotehnicului
  • radiotehnice
  • radiotehnicei
plural
  • radiotehnici
  • radiotehnicilor
  • radiotehnice
  • radiotehnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

radiotehnic, radiotehnicăadjectiv

  • 1. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.