RACORD, racorduri, s. n. 1. Legătură, contact, potrivire (între două părți ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg). 2. Piesă, constituită de obicei din una sau din două piese tubulare cu piulițe, cu care se face legătura între două conducte. V. holendru. ♦ Bucată de tub flexibil sau țeavă, care face legătura între două tuburi, recipiente etc. ♦ Porțiune de circuit electric care pune în legătură conductoare aparatul, mașina sau locul de utilizare a energiei electrice cu rețeaua de distribuție.