RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRITÚRĂ rărituri f. 1) Loc liber rămas între obiecte așezate rar. 2) Defect sau uzură a unei țesături care este într-un loc mai rară. /a (se) rări + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRITÚRĂ s. 1. destrămătură, (pop.) stramă, strămătură. (O ~ la un pulover.) 2. v. lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 3. rariște, (pop.) răriș, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într-o ~ de pădure.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răritúră s. f., g.-d. art. răritúrii; pl. răritúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink