RĂCOREÁLĂ, răcoreli, s. f. Faptul de a (se) răcori; răcoare, (concr.) boare, adiere răcoroasă. – Răcori + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂCOREÁLĂ s. v. răcoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răcoreálă s. f., g.-d. art. răcorélii; pl. răcoréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink