RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂBUFNEÁLĂ s. izbucnire, răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ nervoasă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răbufneálă s. f., g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink