RÂNCĂÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

râncăí, pers. 3 sg. râncăiéște, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

râncău adj. m. (reg.; despre boi) bou cu un testicul întors și cu altul valid.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rîncăí (-ăésc, -ít), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink