Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu].
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Q, q, s.m. invar. [cit. kü / chiu]
Sursa: DOOM
(1982)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Q, q s. m. invar. [cit. kü/chiu]
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Q s. m. invar. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă); se folosește în cuvinte străine, în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactivă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Q-METRU (‹ fr.) s. n. (TELEC.) Instrument pentru măsurarea factorului de calitate (egal cu raportul dintre impedanță și rezistență) al bobinelor sau al circuitelor de înaltă frecvență.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink