9 definiții pentru q
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]
Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu]
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Q m. a 17-a literă a alfabetului; figurează numai în vorbe străine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
q m. A șapte-spre-zecea literă a alfabetuluĭ, numită cu din cauză că e urmată totdeauna de ŭ plus a, e, i, o saŭ ŭ. Uniĭ o numesc chĭu, după fr., ceĭa ce e greșit. Romaniĭ pronunțaŭ qua, que, qui, quo, quu ca cŭa, cŭe, cŭi, cŭo, cŭu, ca Italieniĭ azĭ. Pronunțarea kva, kve, kvi, kvo, kvu e germană și slavă (Vezĭ rom. cvartal, cvit). Limba rom. veche l-a prefăcut în ca, ce, ci, cu (ca’n scamă, cerere, ci, *co = că. Exemplu cu cu din quu nu e). Limba rom. noŭă l-a prefăcut în ca saŭ cŭa, che saŭ cŭe, chi, co, cu (calitate, ecŭațiune, chestiune, elocŭent, achizițiune, cotidian. Exemplu cu cu din quu nu e). De oare ce Slaviĭ ortodocșĭ aŭ litera Ч derivată din q latin și de oare ce numaĭ la Românĭ q s’a prefăcut ca sunet în ce, ci, s’ar putea că aci să fie o influență a foneticiĭ româneștĭ. Litera q e proprie alfabetuluĭ latin și e de origine dorică. Greciĭ îl numeaŭ koppa și-l aveaŭ de la Fenicienĭ, de la care aŭ luat cele maĭ multe litere. Sunetu luĭ era ca și k, și la urmă a rămas numaĭ ca cifră (90). Romaniĭ confundaŭ des litera q cu c (k), de care nu diferea pin sunet. De ex., scriaŭ ocvoltod îld. oculto (în decretu senatuluĭ contra bacanaliilor). Alte-orĭ îl scriaŭ fără u: qintus îld. quintus. Dialectu oscic îl prefăcea regular în p, ca: petur, lat. quatuor și rom. patru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
q [cit. kü][1] s. m. / s. n., pl. m. q / n. q-uri corectat(ă)
- Literă recunoscută din 1982 ca făcând parte din alfabetul limbii române, dar încă percepută ca literă străină, în opoziție cu c, deoarece nu se folosește în cuvinte din fondul vechi. Valoarea ei prototipică este [k], [k'], în funcție de context. Scrisă în general +u (+ vocală), combinație pentru care nu există o regulă de pronunțare, care diferă în funcție de originea cuvintelor; de aceea, pronunțarea este indicată în dicționar. Pentru condițiile de utilizare și valorile literei q v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. — Anonim
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!q [cit.: kü] s. m. / s. n., pl. q / q-uri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Q, q s. m. invar. [cit. kü / chĭu]
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Q, q s. m. invar. [cit. kü/chiu]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Q s. m. invar. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă); se folosește în cuvinte străine, în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactivă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: chiu, kü
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
q, q-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru
- 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. DEX '09 DE
- 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă). DEX '09 DE
- 3. (Sub forma Q) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. DE
- 4. (Sub forma Q) Simbol pentru puterea reactivă. DE