opțiuni
  • info
3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.

PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.

pășunat sn [At: (a. 1800) IORGA, S. D. VI, 7 / V: ~nit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: pășuna] 1 Alimentare a erbivorelor Si: (rar) pășunare (1), (îrg) pășune (3), (reg) pășuneală. 2 (Rar) Pășune (1).

PĂȘUNAT s. n. Acțiunea de a pășuna. Dădusem și caii la pășunat la nițică iarbă. SADOVEANU, A. L. 149.

pășunat n. acțiunea de a paște.

pășunát n. Acțiunea de a pășuna.

PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.

pășuna v [At: (a. 1735) URICARIUL, XXI, 157 / V: (reg; cscj) ~ni / E: pășune] 1 vi (D. animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 vt (Fșa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (Înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.

pășuni v vz pășuna

pășunit sn vz pășunat corectat(ă)

PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.

PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. Tranz. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUL, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.

A PĂȘUNA ~ez 1. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paște. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a păstori. /Din pășune

pășunà v. a duce la pășune.

pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.

Ortografice DOOM

pășunat s. n.

pășunat s. n.

pășunat s. n.

pășuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pășunez, 3 pășunează; conj. prez. 1 sg. să pășunez, 3 să pășuneze

pășuna (a ~) vb., ind. prez. 3 pășunează

pășuna vb., ind. prez. 3 sg. pășunează

Sinonime

PĂȘUNAT s. v. păscut.

PĂȘUNAT s. v. imaș, izlaz, pășune.

PĂȘUNAT s. păscut, pășunare, (înv. și reg.) paștere, pășune, (reg.) păscare, pășuneală, suhat, suhăție. (~ vitelor pe imaș.)

pășunat s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.

PĂȘUNAT. Subst. Pășunat, pășunare, pășune (înv. și reg.), pășuneală (reg.), păscut, păscare (pop.). Loc de păscut, pășune, păștiune (reg.), păscătoare (pop.), imaș, izlaz, suhat, suhăție (reg.), toloacă (reg.), seci (înv. și pop.), pajiște; livadă. Plai. Fîneață, fînărie (pop.), fîneț (pop.); rît (reg.). Vb. A paște, a pășuna. V. oaie, păstor, vite.

PĂȘUNA vb. 1. v. paște. 2. a paște, a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)

PĂȘUNA vb. 1. a paște. (Vitele ~.) 2. a paște, a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)

Intrare: pășunat (part.)
pășunat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășunat
  • pășunatul
  • pășunatu‑
  • pășunată
  • pășunata
plural
  • pășunați
  • pășunații
  • pășunate
  • pășunatele
genitiv-dativ singular
  • pășunat
  • pășunatului
  • pășunate
  • pășunatei
plural
  • pășunați
  • pășunaților
  • pășunate
  • pășunatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pășunat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășunat
  • pășunatul
  • pășunatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pășunat
  • pășunatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
pășunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pășuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pășuna
  • pășunare
  • pășunat
  • pășunatu‑
  • pășunând
  • pășunându‑
 singular plural
  • pășunează
  • pășunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pășunez
 (să)
  • pășunez
  • pășunam
  • pășunai
  • pășunasem
a II-a (tu)
  • pășunezi
 (să)
  • pășunezi
  • pășunai
  • pășunași
  • pășunaseși
a III-a (el, ea)
  • pășunează
 (să)
  • pășuneze
  • pășuna
  • pășună
  • pășunase
plural I (noi)
  • pășunăm
 (să)
  • pășunăm
  • pășunam
  • pășunarăm
  • pășunaserăm
  • pășunasem
a II-a (voi)
  • pășunați
 (să)
  • pășunați
  • pășunați
  • pășunarăți
  • pășunaserăți
  • pășunaseți
a III-a (ei, ele)
  • pășunează
 (să)
  • pășuneze
  • pășunau
  • pășunară
  • pășunaseră
pășuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pășunatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pășuna DEX '98 DEX '09

pășuna, pășunezverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vite, oi etc.) A paște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: paște
    • format_quote Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște. DEX '09 DLRLC
    sinonime: paște păcurări păstori
    • format_quote Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUL, P. III 28. DLRLC
    • format_quote Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • pășune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pășunat” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2