PĂTRUNJEL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină înaltă, cu frunze adînc dințate și lucioase și cu foliole liniare de culoare verde-gălbuie; este cultivată pentru rădăcina și frunzele ei aromate (Petroselinum sativum). Prin verdețuri poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197. ◊ Compuse: pătrunjel-de-cîmp = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze la baza tulpinii, cu flori albe sau trandafirii; crește prin pajiști însorite (Pimpinella saxifraga); pătrunjelul-cîinelui = plantă erbacee veninoasă, din familia umbeliferelor, cu frunze ca de mărar și cu flori albe; crește prin locuri necultivate (Aethusa Cynapium); cucută mică. – Variante: (regional) pătrînjel (PAMFILE, A. R. 197, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 332), petrînjel (PAMFILE, A. R. 197), pitrinjel (ȘEZ. XV 102), petrinjel (PAMFILE, A. R. 197, ȘEZ. III 159), petrunjel (I. IONESCU, M. 357), pintrejel (SBIERA, P. 14), pitrenjăl (ȘEZ. II 81) s. m.