păretar păretare, s.n. (înv. și reg.) 1. scoarță mică, pânză brodată sau hârtie cu desene colorate pusă pe pereții caselor țărănești în scop decorativ. 2. scândură lungă fixată de-a lungul pereților caselor țărănești. 3. hartă murală gravată pe o placă de metal. 4. dungă de muruială de o palmă trasă în partea de jos a pereților. 5. scobitură în perete, firidă. 6. stâlp care sprijină streașina casei.