Definiția cu ID-ul 504396:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pălămidă (pălămide), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).