PĂGÎNĂTATE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de păgîni; (în special în trecut) mulțime de turci, armată turcească. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148 2. Epoca anterioară apariției creștinismului; antichitate. În vremea păgînătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.