Definiția cu ID-ul 926979:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCURAR1, păcurari, s. m. Păstor, cioban. Păcurarul cel bătrîn vine, tîrîndu-se pe brînci spre el. CAMIL PETRESCU, O. II 32. S-opresc turmele-n izvor... Păcuraru-n preajma lor Razimă-se de un fag. COȘBUC, P. II 165. (Cu pronunțare regională) Strigă dușmanii la mine Ca păcurariul la cîne; Strigă dușmanii la noi Ca păcurariul la oi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188.