PĂCALĂ² s. m. (După numele unui personaj din basme și din snoave) Om glumeț, poznaș. Nu pot să te las să corespondezi cu tinerii, așa sub ochii mei... Ana rîdea liniștită. – Zău, Nicule, păcală ești! Citește-o dacă vrei. D. ZAMFIRESCU, R. 66. ◊ Expr. S-a găsit păcală cu tîndală = s-au întîlnit doi care se potrivesc la glume, doi cărora le place să-și bată joc de toată lumea.