PÎRÎITURĂ, pîrîituri, s. f. Zgomot caracteristic produs de o rupere; despicare, rupere, ardere a unui material tare. Se auzi o pîrîitură strașnică de gard. BUJOR, S. 92. Orice pîrîitură de creangă făcea să-i bată inima cu mai multă putere. DUNĂREANU, CH. 238. Nu auzea nimică, decît cînd și cînd... pîrîituri de vreascuri. SBIERA, P. 172. ♦ Răpăit. Tunurile băteau cine știe unde, pîrîiturile puștilor curgeau slăbite de departe. SADOVEANU, O. VI 238.