Definiția cu ID-ul 1249019:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÎRCĂLAB s.m. (Mold., ȚR) Titlu dat, în evul mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, avînd atribuții militare; în Țara Românească, titlu dat administratorilor satelor boierești și mănăstirești. A: El era ca pîrcălabul Sărghie. AP. 1646, 45r. Au trimis înainte carele cu pîrcălabul de Hotin. URECHE; cf. NCL II, 296; NECULCE; GHEORGACHI. B: Să dea pîrcălabilor ce i să cade. PRAV. GOV. Au trimis pre o samă de boiari . . . Brațul păharnicului Ion pîrcălabul. ANON. CANTAC.; cf. E. POPESCU; R. GRECEANU. Etimologie: magh. porkolab. Cf. v ă t ă m a n.