11 definiții pentru pârâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRÂITURĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

pârâitu sf [At: LB / P: ~râ-i~ / Pl: ~ri / E: pârâi + -tură] 1-15 Pârâit (1-15).

PÂRÂITURĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

PÎRÎITURĂ, pîrîituri, s. f. Zgomot caracteristic produs de o rupere; despicare, rupere, ardere a unui material tare. Se auzi o pîrîitură strașnică de gard. BUJOR, S. 92. Orice pîrîitură de creangă făcea să-i bată inima cu mai multă putere. DUNĂREANU, CH. 238. Nu auzea nimică, decît cînd și cînd... pîrîituri de vreascuri. SBIERA, P. 172. ♦ Răpăit. Tunurile băteau cine știe unde, pîrîiturile puștilor curgeau slăbite de departe. SADOVEANU, O. VI 238.

pârăitură f. pârăit repețit sau prelung: pârăiturile puștilor.

pîrîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu pîrîiriĭ, huĭetu lucrurilor care pîrîĭe: pîrîiturile ghețiĭ pe rîŭ în ainte de a se rupe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârâitu (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâiturii; pl. pârâituri

pârâitu (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâiturii; pl. pârâituri

pârâitu s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. pârâiturii; pl. pârâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRÂITU s. 1. v. trosnet. 2. v. păcănit.

PÎRÎITU s. 1. pîrîit, trosnet, trosnitură, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.) 2. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (~ a puștilor.)

Intrare: pârâitură
pârâitură substantiv feminin
  • silabație: pâ-râ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâitu
  • pârâitura
plural
  • pârâituri
  • pârâiturile
genitiv-dativ singular
  • pârâituri
  • pârâiturii
plural
  • pârâituri
  • pârâiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârâitu, pârâiturisubstantiv feminin

  • 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se auzi o pîrîitură strașnică de gard. BUJOR, S. 92. DLRLC
    • format_quote Orice pîrîitură de creangă făcea să-i bată inima cu mai multă putere. DUNĂREANU, CH. 238. DLRLC
  • 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Zgomot specific produs de ceva care arde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu auzea nimică, decît cînd și cînd... pîrîituri de vreascuri. SBIERA, P. 172. DLRLC
    • 2.2. Succesiune de zgomote scurte și dese. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răpăit
      • format_quote Tunurile băteau cine știe unde, pîrîiturile puștilor curgeau slăbite de departe. SADOVEANU, O. VI 238. DLRLC
etimologie:
  • Pârâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.