PURITANÍSM (< fr.) s. n. Doctrină calvină desprinsă, între 1562 și 1580, de anglicanism, sub influența ideilor lui Calvin, Zwingli și Bullinger, și caracterizată prin epurarea cultului de orice rămășițe ale catolicismului, printr-o morală rigidă, și printr-o organizare prezbiteriană. A avut un rol important în timpul Elisabetei I a Angliei. Persecutați de Stuarți, adepții p. au emigrat în număr mare în America de Nord, pe terit. actual al S.U.A. ♦ P. ext. Rigorism extrem privind respectarea preceptelor religioase și morale.