pupitru sn [At: FILIMON, O. I, 226 / V: (înv) pulp~ / Pl: ~re / E: fr pupitre] 1 Suport special, cu picior înalt, cu suprafața înclinată, pe care se așază partitura cu notele muzicale Si: (reg) pulpit (1). 2 (îlav) La ~ La conducerea unei orchestre în calitate de dirijor. 3 Suport înclinat pe care se sprijină o carte, un caiet etc. 4 (Teh; îs) ~ de comandă Instalație în formă de masă înclinată de unde se execută comanda, măsurarea și controlul operațiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. 5 Mobilă cu partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat etc., în care se păstrează diverse materiale în acest scop Si: (reg) pulpit (2). 6 Parte din față a unei bănci, cu fața înclinată, cu sau fără capac rabatabil, pentru una sau pentru două persoane, folosită în școli Si: (reg) pulpit (3). 7 (Pgn) Bancă în școală.